Un desert din Orientul apropiat pe care ar fi delicios să îl gustaţi

În 2009, Guinness Book of World Records consemna în Palestina, la Nablus, prepararea celui mai mare cataif din istorie, care măsura nu mai puţin de 75 de metri lungime, doi metri lăţime şi cântărea 1.325 de kilograme. De altfel, oraşul Nablus este renumit pentru reţeta sa de cataif, ca şi pentru brânza specială folosită la obţinerea prăjiturii. Evenimentul a fost unul de mândrie locală, prăjitura fiind una dintre cele mai populare din Orientul Mijlociu.

Istoria acestui desert se pierde în negura timpurilor. „Localnicii”, fie că se numesc libanezi, palestinieni, sirieni sau egipteni, îl prepară de când se ştiu, iar varietatea reţetelor indică accesibilitatea şi popularitatea unei prăjituri pe cât de simple, pe atât de bune. Unii istorici consemnează faptul că, la Ierusalim, acest desert este foarte popular mai ales în perioada Ramadanului.

Desertul, menţionat de Ionel Teodoreanu în La Medeleni

Consumată atât la micul dejun, cât şi la cină, cataiful este preparat din tăiţei fini şi brânză dulce de capră, coapte împreună şi stropite apoi cu sirop din apă de trandafiri. De altfel, marele secret al preparării cataifului ţine, după cum spun specialiştii, de găsirea ingredientelor adecvate. Astfel, nu pot fi utilizaţi orice fel de tăiţei, ci doar cei preparaţi în acest scop. Aceştia se amestecă cu unt topit, eventual şi cu nuci sau fistic după anumite reţete turceşti şi apoi se pun la cuptor în straturi succesive, într-o tavă unsă cu unt. Nu înainte însă de a se adăuga brânza rasă aşezată deasupra, ca o pătură. Încălzită, brânza devine moale şi elastică.

Separat, se prepară un sirop cald din apă de trandafiri, zahăr, lămâie şi şofran, cu care se va stropi prăjitura după ce este scoasă din cuptor. După 20 de minute de coacere în cuptorul încins, desertul se scoate şi se răstoarnă în aşa fel încât tăiţeii rumeniţi să ajungă deasupra, după care se feliază şi se stropeşte cu siropul parfumat. Cataiful se serveşte, de regulă, cald, dar poate fi păstrat şi la frigider şi garnisit cu frişcă deasupra.

Nici românii nu sunt străini de acest desert care a ajuns în bucătăria noastră prin filiera turcească (katayif sau kadayif) şi grecească. Cataiful şi-a făcut loc până şi în literatură, Ionel Teodoreanu menţionându-l în trilogia sa La Medeleni ca desert foarte apreciat în meniul familiilor de moşieri din Moldova. Vă invit să recitiţi romanul!