Turbinele de pe Bega: Istoria „Uzinei de apă” din Timișoara / VIDEO

Știați că Turbinele de pe Bega sunt un element important al patrimoniului Art Nouveau și industrial de la noi din țară? Dincolo de relevanța sa în vremuri în care independența energetică contează, am vrea să spunem și povestea acestui monument istoric timișorean, cunoscut și drept Uzina de apă.

Afirmarea Sezessionului în Timișoara a fost încurajată de o perioadă de amplă transformare urbană, consecinţă a unei importante dezvoltări economice în regiune, scrie Institutul Național al Patrimoniului, pe pagina de Facebook a instituției.

În perioada 1893-1911, în Austro-Ungaria s-au construit 39 de hidrocentrale, dintre care mai cunoscute sunt cele de la: Ikervăr, Cluj, Reşiţa, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara. Proiectul pentru sistematizarea cursului Begăi din Timișoara întocmit în anul 1902 de inginerul Szilárd Emil, prevedea și o centrală hidroelectrică, ce avea în vedere să exploateze eficient energia apei.

Pentru construirea acestei hidrocentrale oraşul Timișoara a făcut un împrumut în valoare de 2.055.042 coroane. (Ca referință, în 1910 un kWh îi costa pe timişoreni 0,725 coroane. Prin urmare, investiția s-a amortizat în scurt timp. Astfel, în primul an, cele trei turbine Francis orizontale, triple (de câte 660 CP), de fabricaţie Ganz au produs 89% din totalul de 5 milioane kWh consumați, numai 11% rămânând a fi produse cu aburi.

Proiectul „Uzinei de apă” îi aparține arhitectului oraşului Székely László, ansamblul fiind construit între 1909-1910, în partea de est a Timișoarei.

Hidrocentrala „Turbinele” de pe Bega a fost concepută ca un ansamblu format dintr-un corp supraînălţat, un al doilea corp de clădire aflat pe malul stâng şi stăvilarul. Clădirea impunătoare și sobră, cu turn, este decorată cu elemente caracteristice stilului 1900. Ritmul vertical lasă impresia de uşurinţă şi iluzia imponderabilităţii volumului construit, în timp ce zidurile albe, cu terase de observaţie, îi conferă aspectul unei fortăreţe. Volumetria clădirii este îmbogăţită prin utilizarea elementelor decorative specifice stilului 1900.

Arhitectul Székely László întrebuințează în special elemente decorative geometrizante, dar ancadramentele ferestrelor ce ritmează faţadele amintesc de Şcoala lui Lechner, în timp ce elementele decorative zoomorfe stilizate (creaturi marine) sunt caracteristice stilului Sezession de la Viena.

Clădirea a fost de la bun început una multifuncțională. Birourile inițiale, amplasate în turn, sunt astăzi încăperi de protocol. Fiecărui nivel îi corespunde o terasă amplă, astfel încât comunicarea interiorului cu exteriorul este generoasă. În „casa turbinelor” sunt fixate cele trei turbine Francis şi generatoarele Ganz funcționale și astăzi. În prelungirea acestui corp se află stăvilarul, deasupra căruia a fost construită o pasarelă de acces din lemn, înlocuită în anul 2005.

Clădirea hidrocentralei îndeplinește – așadar – sofisticatele exigențe ale epocii, atât în ceea ce priveşte tehnica, materialele de construcţie, cât şi estetica. Clădirea „Turbinelor” este monument istoric fiind inedită în cadrul arhitecturii industriale din România.

Este de altfel unul dintre exemplele fericite, întrucât s-a păstrat în condiţii bune, iar instalaţiile din 1910 funcţionează şi astăzi. O strategie pentru viitorul acestei hidrocentrale, care va intra în curând în conservare este în curs de finalizare.

Institutul Național al Patrimoniului își propune ca la fiecare început de lună să aducă în prim plan, pe pagina de Facebook a instituției, câte un element reprezentativ pentru Art Nouveau-ul din România, ca parte a inițiativei proiectului Art Nouveau 2 de a crește vizibilitatea și înțelegerea pentru acest tip de patrimoniu în cele șase țări partenere.

ART NOUVEAU 2 este un proiect cofinanţat din Fondurile Uniunii Europene (ERDF, IPA II). Pentru mai multe informații, urmăriți pagina proiectului.