Tragedia de la Bâlea Lac – ce mai mare tragedie montană din România

Impunătoarele creste ale masivului Făgăraș reprezintă, în memoria colectivă, cel mai înalt punct din România, cu Vârful Moldoveanu, dar și locul unde s-a petrecut cea mai mare tragedie montană din istoria recentă a țării noastre.

Cu 46 de ani în urmă, pe data de 17 aprilie 1977, a avut loc cea mai mare tragedie montană din România: 23 de morți a fost bilanțul care a îndurerat zona Sibiului. 20 de liceeni și trei profesori de la Colegiul Brukenthal (Școala Germană nr.1, în vremea aceea) și-au pierdut viețile.

Avalanșa din ’77 a fost cea mai mare tragedie din munții României. Fenomenul i-a luat prin surprindere pe elevii și profesorii aflați într-o tabără la munte, chiar în ultima zi a șederii la Bâlea… de unde, din păcate, înapoi la părinții lor nu au mai ajuns. Condițiile meteo erau vitrege în acea zi, însă cu toții au decis că merită să mai arunce o privire în jur, pentru o ultimă dată înainte de plecare.

„Erau condiții total neprielnice. Din ce știu de la colegii mei, atunci a nins vreo două zile și s-a depus un strat consistent de zăpadă. La vremea respectivă, la Bâlea nu exista stație meteo. Dimineața, unul din profesorii din tabără, chiar dacă era ultima zi de ședere acolo, a scos copiii să mai facă o tură. Imediat după ce au ieșit s-a produs și tragedia. Întreg versantul s-a rupt, toată zăpada s-a pus în mișcare și i-a surprins pe cei care erau nici măcar pe pârtie, ci în apropiere. Zăpada i-a întins pe lac, gheața s-a fisurat și apa s-a infiltrat în stratul de zăpadă”, a povestit anterior pentru Turnul Sfatului șeful Salvamont.

Cu câteva minute înainte de tragedie, pe drum, unul dintre elevi s-a întors la cabană, pentru a-și lua ochelarii de schi pe care-i uitase. Ceilalți, ajunși la baza pârtiei, au început să urce, cu intenţia de a o bătători. Zăpada a fost, însă, instabilă. Avalanşa a fost atât de puternică, încât unda de şoc a trecut peste lac şi a spart geamurile cabanei Paltinul, rezervată familiei Ceaușescu și aflată la aproximativ o jumătate de kilometru distanţă. Când s-a întors la grup, elevul a găsit totul pustiit. Nici urmă de colegii sau profesorii lui. 23 de suflete care își găsiseră sfârșitul sub plăcile de zăpadă. S-a întors la cabană și a povestit cele petrecute.

Tragedia s-a petrecut în jurul orei 10. Cabanierul a anunțat salvatorii montani, care au ajuns atât de târziu la Bâlea Lac, încât căutările au fost amânate pentru a doua zi. Motivul? Iniţial, salvamontiştii au încercat să ajungă la locul tragediei cu elicopterul, însă vremea rea i-a obligat să se întoarcă. Apoi au încercat să deszăpezească drumul și să urce cu mașini de armată. Ulterior, de la Bâlea Cascadă, au urcat cu telecabina până la Bâlea-Lac. Părinţii copiilor, strânşi jos la Cascadă, n-au fost lăsaţi să urce și atunci, un alt buton de panică a fost apăsat. A fost nevoie de intervenția Miliției pentru a calma spiritele celor suferinzi.

Cum s-au petrecut operațiunile de salvare

Operațiunile de căutare și recuperare a celor 23 de corpuri neînsuflețite au fost coordonate de Liviu Miu și au început pe 18 aprilie 1977, la ora 7 de dimineață. Cadavrele au fost găsite, după îndepărtarea zăpezii, în copci de apă, în lacul Bâlea. După 9 ore, cei 23 au fost coborâți cu telecabina până la Bâlea Cascadă. Familiile liceenilor decedați au privit neputincioase cum trupurile copiilor erau mutate din telecabină în salvări sau maşini de armată, care plecau apoi spre morga din Sibiu.

Presa locală a ignorat evenimentul cu mare grație, probabil, sub presiunea Partidului. În marțea de după avalanșă, tot ce amintea de tragedie erau anunțurile de la rubrica decese, care fuseseră date de familiile celor decedați. La cinci zile de la eveniment, ziarul local ”Tribuna” a publicat, la rubrica ”Informații” o fotografie cu avalanșa de la Bâlea-Lac, fără a vorbi de cei 23 de morți.

Tragedia a determinat autoritățile să deschidă o stație meteo la Bâlea, care oferă, pe lângă observații meteorologice, și analize ale stratului de zăpadă, ale stabilității lui, informații pe baza cărora se emite buletinul nivometeorologic. Specialiștii spun însă că există anumite avalanșe care nu pot să fie prezise, așa cum sunt cele din perioada lunii mai. Tocmai de aceea, reprezentații Salvamont transmit deseori mesaje de atenționare pentru cei care merg să schieze în munți.

Numele celor decedați atunci rămân înscrise pe o stâncă aflată la 2.034 de metri altitudine.