Top 7 minciuni din filmele istorice românești din perioadă comunistă. Misterul bătăliei de la Rovine

Filmele istorice românești din perioadă comunistă sunt dominate de minciuni și falsuri. Totul s-a întâmplat pentru ca producțiile să fie pe placul regimului de la acea vreme. Iată un top 7 al acestor neconcordanțe.

În perioada comunistă, în România s-au realizat numeroase filme istorice. Cei mai importanți actori din acea vremea au jucat roluri memorabile.

Top 7 minciuni și falsuri din filmele istorice românești din perioadă comunistă

Lăsând la o parte prestația actoricească, filmele istorice produse în România comunistă sunt dominate de minciuni şi falsuri.

Există domnitori prezentați în cu totul alte împrejurări decât cele care s-au întâmplat. De asemenea, unele evenimente puse în scenă nu au legătură cu realitatea din cărțile de istorie.

Aceste modificări de ”scenarii” au fost realizate pentru a fi pe placul regimului comunist sau pur şi simplu pentru a răspunde așteptărilor publicului care avea nevoie de eroi.

Criticii spun că din peste 500 de pelicule produse în perioada comunistă, aproximativ 200, adică 40%, pot fi considerate ca având caracter politic, propagandistic.

Iată un top 7 cu minciuni și falsuri din filmele istorice românești din perioadă comunistă

1. Ideea de unire din perioada lui Mihai Viteazul

Filmul cu legendarul domnitor, realizat în 1970, prezintă intrarea acestuia în Alba Iulia unde urma să se realizeze unirea celor trei ţări române

De fapt, realitatea istorică ne spune faptul că Mihai Viteazul nu a avut niciodată în plan unirea tuturor românilor, dat fiind faptul că în Evul Mediu nu exista un astfel de proiect, scrie publicația Historia.

2. Misterul bătăliei de la Rovine

”Toată lumea ştie că Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid la Rovine. Nu este nimic adevărat, pentru că după bătălia de la Rovine, Mircea cel Bătrân stă aproape doi ani şi jumătate în Transilvania. Dacă ar fi câştigat bătălia, ce căuta în martie 1395 la Braşov şi se închina regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg? De ce de patru ori a încercat armata ungară să îl repună pe tronul Ţării Româneşti pe Mircea cel Bătrân şi nu a reuşit pentru că au venit turcii întotdeauna şi l-au alungat pe Mircea?”, spune istoricul Marius Diaconescu.

În această creație cinematografică, Bătălia de la Rovine apare greşit prezentată. Încleștarea s-a petrecut în octombrie 1394 într-o zona mlăştinoasă aproape de ruinele castrului roman de la Craiova dar încă mai persistă confuzia pentru că în mai 1395 se dă altă batalie pe Argeş pe care însă Baiazid o câştigă.

3. Filmul Mircea, dominat de propagandă comunistă

Scriitorul Stelian Tănase și-a expus opinia despre filmul ”Mircea”. ”Filmul este la fel de propagandistic ca şi Mihai Viteazul şi nu pot să-l văd fără să zâmbesc.

Astfel în film apare Dan fratele lui Mircea cel Bătrân prezentat ca un trădător la curtea lui Baiazid când de fapt, Dan era fratele mai mare al lui Mircea şi murise în 1386 cu mulţi ani înainte de Rovine (1394) la asediul cetăţii Târnovo. Baiazid de asemenea apare eronat cu mult mai tânăr decât Mircea”, susţine scriitorul.

În plus, personajul a fost numit Mircea cel Mare. S-a evitat formularea Mircea cel Bătrân pentru a nu se face legătura cu vârsta înaintată a lui Nicolae Ceauşescu, care avea 71 de ani în 1989.

4. Dilema victorie sau înfrângere în Bătălia de la Călugăreni

Același Marius Diaconescu subliniază că bătălia de la Călugăreni din 1595 nu este chiar un mare succes aşa cum este prezentat în manuale şi în filme.

”Mihai Viteazul a provocat pierderi însemnate armatei otomane, dar seara s-a retras de pe câmpul de bătălie în munţi. Turcii au ocupat şi Bucureştiul, dar şi oraşul Târgovişte. Dacă este văzută ca o bătălie, Mihai Viteazul a câştigat la Călugăreni pentru că acolo a fost o ambuscadă. În schimb, dacă această luptă este privită în ansamblu campaniei turceşti, atunci a pierdut”, susţine istoricul.

5. Controverse privind prietenia dintre Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş

În filmele din Epoca Comunistă mai apare mitul care îi lega pe Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Istorici caută să explice de ce a atacat cetatea Chilia şi automat Ţara Românească Ştefan cel Mare, atunci când Vlad Ţepeş era în plin război cu turcii.

Majoritatea afirmă că domnitorul moldovean a vrut să salveze Chilia din mâna turcilor. Ei bine, se pare că și acest lucru ar fi o minciună. Chilia era atacată de pe mare de către turci, iar de pe uscat era atacată de Ştefan cel Mare. Era de fapt o colaborare a celor două armate, moldoveană şi otomană împotriva lui Vlad Ţepeş.

6. Întrunirile PCR, ”copiate” în filmele cu daci şi romani

Comuniștii s-au dus și mai mult în trecut. Astfel, falsuri istorice apar şi în filmele despre daci.

Istoricul Ciprian Plăiaşu a luat la purica pelicule importante care fac referire la istoria dacilor şi a romanilor: Dacii (1967), Columna (1968) şi Burebista (1980).

În aceste producții sunt sesizate elemente care ţin de prezentul ”Epocii de Aur”.

”Poate cel mai obositor element împrumutat din realitatea cotidiană şi prezent în pelicule sunt întrunirile. Pentru cele două filme din primii ani ai regimului Ceauşescu, proporţia acestor întruniri e la un nivel oarecum suportabil. (…) În pelicula Burebista motivul întrunirilor este obsesiv, desprins parcă din realităţile anilor în care filmul era realizat:consiliul principilor, consiliul armelor şi fortificaţiilor, întâlnirea cu emisarii străini, întâlnirea lui Magna mater, consiliu de război înainte de conflictele cu boii şi tauriscii, consiliul lui Cezar după cucerirea Galilei”, precizează Plăiaşu.

7. Mircea cel Bătrân și originile sale

În toate producțiile, Mircea cel Bătrân era prezentat ca un român 100%. În realitate, acesta era şi pe jumătate sârb (mama sa fiind fiica cneazului Lazăr).

”Mircea este greşit prezentat, ca un bastion al românismului când în acea perioada nu se putea vorbi despre asta, iar Mircea de fapt era şi pe jumătate sârb (mama sa fiind fiica cneazului Lazăr). Însă dacă eroarea lui Eminescu (în cazul lui Mircea cel Bătran) ca de altfel şi a lui Bolintineanu în cazul mamei lui Ştefan cel Mare (doamna Oltea neputând auzi de bătălia de la Războieni din 1475 pentru că era moartă şi îngropată la Probota Veche din 1465) era firească, aceştia neavând suficiente surse documentare în acest sens, eroarea comuniştilor era voită”, afirmă Stelian Tănase, conform sursei citate.