Tarahumara- indienii care venerează alergarea

Indienii Tarahumara renumiti pentru rezistenta la alergari in conditii de munte, detin secretul de mult uitat al eficientei parcurgerii distantelor lungi.

Tarahumara este al doilea cel mai mare grup autohton din Mexic. Ei locuiesc in muntii din nordul Mexicului, Sierra Madre Occidental, la vest de Chihuahua. Este o regiune la fel de mare ca Elvetia, cu platouri inalte (de la 1500 la 1800 de metri) si canioane (500 pana la 1800 de metri). Numelelor a fost dat de primii misionari, Raramuri, ceea ce poate fi tradus prin alergatori, sau cei care fug de necazuri. 

Indienii Tarahumara sunt renumiti pentru rezistenta la alergari foarte lungi in conditii de munte, desi portul traditional nu pare sa le ofere aceasta varianta. Acesta este format la barbati dintr-o bluza pusa pe deasupra unei robe lungi, albe, lasate sa atarne in fata si in spate, ca o fusta, pana la coapse.

Costumul ramane traditional si la femei. Ele poarta pana la cinci jupoane plisate si o camasa similara cu cea a barbatilor.

Cu adevarat spectaculos este faptul ca membri tribului se deplaseaza desculti sau incaltati in sandale traditionale si cu toate astea accidentarile sunt foarte rare.

Secretul Tarahumara

Bucuria si determinarea sunt de obicei atitudini antagonice, dar tarahumara clocotesc de bucurie si determinare in acelasi timp, ca si cum alergarea pana la moarte ii face sa se simta mai vii.

In ultimii ani studiile au adus toate raspunsurile la intrebarile antrenorilor legate de capacitatile de efort ale organismului uman, dar nimeni nu poate cuantifica placerea de a alerga.  Urmatorul salt in termenii de anduranta umana este caracterul, si aici nu vorbim de “competitivitate”, “curaj” sau “foamea” de a castiga ci de opusul acestora, compasiune, blandete, iubire.

Secretul Tarahumara este faptul ca ei nu au uitat niciodata cum este sa iti placa la nebunie sa alergi. Pentru ei alergarea este arta umana primordiala si primul nostru act de creatie. Cu mult timp inainte de a mazgali peretii pesterilor oamenii isi armonizau respiratia, mintea si muschii intr-o propulsie fluida de-a lungul tinuturilor salbatice.

Alergarea pe distante lungi era venerata pentru ca era indispensabila. Trebuia sa iubesti alergarea, altfel nu ai fi trait pentru a iubi si altceva.

Gabriel Obîrșan