Descoperirea, coordonată de cercetători de la University of Bonn, în colaborare cu instituții germane și italiene, redefinește înțelegerea ascensiunii puterii și reprezentării creștine în Antichitatea târzie.

Timp de generații, plugurile au trecut peste ruinele îngropate ale acestui sit situat lângă Roma, fără a le distruge. Utilizarea agricolă continuă a împiedicat dezvoltările ulterioare, conservând în mod neașteptat structuri de o importanță istorică majoră în cadrul parcului arheologic.

O fereastră rară către arhitectura creștină timpurie

Ostia, fostul port principal al Romei, a prosperat în perioada imperială datorită comerțului maritim. Odată cu colmatarea portului, orașul a intrat în declin economic. Totuși, pentru creștinism, Ostia a cunoscut o nouă etapă de importanță, mai ales după anul 380 d.Hr., când religia creștină a devenit oficială în Imperiul Roman.

Biserica descoperită aici, construită în jurul anului 330 d.Hr., în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, a funcționat ca prototip pentru marile catedrale europene ulterioare, influențând tradiții arhitecturale care aveau să culmineze în monumente precum Cologne Cathedral și Ulm Minster.

Episcopul din Ostia Antica deținea un rol extrem de prestigios, fiind Cardinal Decan – responsabil de convocarea conclavului după moartea unui papă. Cu toate acestea, locația exactă a reședinței episcopale a rămas un mister până în prezent.

De la prospecțiuni geofizice la descoperiri majore

În 1996, German Archaeological Institute a identificat prin metode geofizice un complex ecleziastic masiv, de aproximativ 50 x 80 metri, situat la marginea sud-estică a Ostiei. Excavările ample au fost realizate abia în 2023–2024, cu sprijinul Fundației Germane pentru Cercetare (DFG).

Din 2022, proiectul este coordonat de prof. dr. Sabine Feist (Universitatea din Bonn), prof. dr. Michael Heinzelmann (Universitatea din Köln) și prof. dr. Norbert Zimmermann, într-o echipă interdisciplinară ce reunește specialiști în arhitectură, arheologie clasică și pictură murală, alături de cercetători de la Sapienza University of Rome.

O aulă episcopală fără precedent

Cea mai impresionantă descoperire a fost realizată în campania din 2025: o aulă ceremonială monumentală anexată palatului episcopal. Sala măsoară aproximativ 8 x 20 metri și avea o înălțime estimată la cel puțin 8 metri. Pereții erau placați cu marmură, iar podelele decorate cu mozaicuri elaborate.

Potrivit prof. Sabine Feist, nu există exemple comparabile din perioada constantiniană. Episcopii, deveniți o nouă elită în Antichitatea târzie, au adoptat limbajul arhitectural al puterii imperiale și aristocratice pentru a-și afirma statutul.

Aproape un mileniu de locuire continuă

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale sitului este continuitatea locuirii. În timp ce alte zone ale Ostiei au fost abandonate mai devreme, complexul episcopal a rămas activ până în Evul Mediu timpuriu.

Această suprapunere între o bazilică relativ sobră și o sală episcopală extrem de luxoasă ridică întrebări fundamentale privind transformările sociale din Antichitatea târzie: cum era percepută această afișare de putere? Ce rol a jucat Biserica în menținerea comunității locale?

Cercetările continuă

O mare parte din complex rămâne încă sub pământ. Un nou proiect finanțat pentru trei ani prevede reluarea săpăturilor în toamna anului 2026.

Descoperirea de la Ostia oferă o imagine rară asupra momentului în care creștinismul a trecut de la religie marginalizată la forță instituțională dominantă, capabilă să modeleze orașe, arhitectură și ierarhii sociale în Europa.

The post O comoară ascunsă 1.700 de ani, găsită la Ostia first appeared on Turism Istoric.