Un studiu realizat de compania irlandeză JustCover a analizat 78 de orașe din întreaga lume, folosind fotografii realizate în lumină naturală și un program capabil să identifice numărul de culori distincte din imagini. Lisabona a ieșit detașat pe primul loc, cu peste 2,6 milioane de culori detectate.

În capitala Portugaliei, străzile abrupte din cartierul Alfama, clădirile pastelate și faimoasele azulejos transformă fiecare colț într-un decor perfect pentru fotografii. Tramvaiele galbene care urcă dealurile au devenit simbolul orașului și unul dintre cele mai recognoscibile peisaje urbane din Europa.

Pe locul al doilea se află Kuala Lumpur. Capitala Malaysiei impresionează prin contrastul dintre zgârie-norii moderni și templele tradiționale. Cea mai fotografiată atracție este complexul Batu Caves, unde treptele în culorile curcubeului au devenit celebre în întreaga lume.

Podiumul este completat de Porto, al doilea oraș portughez din top. Casele colorate de pe malul râului Douro, acoperișurile de teracotă și cartierul Ribeira fac din Porto una dintre cele mai spectaculoase destinații urbane din Europa.

În continuarea clasamentului apar Cartagena și Rio de Janeiro. Cartagena impresionează prin fațadele viu colorate și balcoanele pline de flori, în timp ce Rio este celebru pentru carnaval, plajele de la Copacabana și Scara Selarón.

Clasamentul mai include orașe precum Havana, New Orleans, Guanajuato și New York.

Studiul arată că turiștii aleg tot mai des destinațiile după cât de spectaculos arată în fotografii. Astăzi, culoarea a devenit la fel de importantă ca istoria sau arhitectura unui oraș.

The post Topul celor mai colorate orașe din lume. Europa domină podiumul first appeared on Turism Istoric.

Tragedia nu este doar un șoc emoțional pentru Portugalia, ci și o lovitură directă pentru industria care susține aproape un sfert din economia țării: turismul. Cu 19,4 milioane de vizitatori străini anual, de două ori mai mulți decât populația sa, Portugalia s-a promovat în ultimele decenii drept una dintre cele mai sigure destinații din Europa. Acum însă, în urma dezastrului, încrederea turiștilor pare zguduită.

Funicularul Glória, de la atracție istorică la scenă a tragediei

Inaugurat în 1885, funicularul Glória nu era doar un mijloc de transport, ci o veritabilă atracție turistică. Peste trei milioane de pasageri îl foloseau anual, pentru a urca spre miradouro – punctul de belvedere – ce oferă una dintre cele mai frumoase priveliști asupra capitalei portugheze.

Construit inițial pe bază de aburi, apoi electrificat, funicularul a traversat mai bine de un secol fără accidente grave, devenind parte din identitatea Lisabonei. Pentru localnici, era o legătură vitală între cartiere, iar pentru turiști, un simbol pitoresc al orașului cu străzi în pantă și parfum de epocă.

De aceea, cuvintele primarului Carlos Moedas – „cea mai gravă tragedie din secolul XXI pentru orașul nostru” – au rezonat dureros în întreaga țară. „Lisabona este în doliu”, a spus el, într-o capitală unde doliu național a fost declarat imediat.

Întrebări despre siguranța infrastructurii

Carris, compania municipală care administrează funicularul de aproape un secol, a transmis că toate protocoalele de întreținere erau respectate. De aici și șocul: cum a fost posibil ca un mijloc de transport cu inspecții zilnice, săptămânale și lunare să se transforme în mormânt pentru zeci de oameni?

Ancheta oficială urmează să stabilească dacă tragedia a fost provocată de o defecțiune tehnică, de ruperea cablului de siguranță sau de o eroare umană. Însă, dincolo de cauze, accidentul pune în discuție vulnerabilitatea infrastructurii istorice a Lisabonei, un oraș care își datorează farmecul tocmai acestor relicve ale trecutului.

Impact asupra turismului portughez

Analistii citați de Bloomberg avertizează că accidentul riscă să erodeze imaginea Portugaliei drept „o țară sigură, fără atentate și cu o rată scăzută a criminalității”. În contextul în care 22% din PIB-ul național depinde direct sau indirect de turism, tragedia funicularului Glória ar putea schimba modul în care vizitatorii percep Lisabona.

Pentru mulți, accidentul ridică întrebarea: mai este sigur să călătorești într-un oraș unde tocmai una dintre atracțiile sale emblematice s-a transformat într-o catastrofă?

The post Accidentul de funicular din Lisabona zguduie turismul portughez first appeared on Turism Istoric.

Cum s-a produs tragedia

Accidentul a avut loc în jurul orei 18:00, după ce cablul de siguranță care conecta cabinele s-a rupt. Cabina care cobora panta abruptă a prins viteză mare, a deraiat într-o curbă și s-a izbit violent de o clădire, fiind practic distrusă. Scenele de panică au fost surprinse de martori, iar salvatorii sosiți la fața locului au găsit zeci de pasageri prinși în fiare.

O istorie de 140 de ani

Inaugurat în 24 octombrie 1885, funicularul Glória a fost gândit pentru a ușura urcarea și coborârea între Piața Restauradores și Grădina São Pedro de Alcântara, două puncte de referință ale Lisabonei. Inițial, vehiculul funcționa pe bază de aburi, însă în 1915 a fost electrificat, aliniindu-se progresului tehnologic al vremii.

Construit într-o perioadă în care Lisabona începea să se modernizeze, funicularul a devenit rapid un element indispensabil al vieții urbane. Localnicii îl foloseau zilnic pentru a urca panta abruptă, iar turiștii îl transformaseră într-o atracție iconică. Imaginea micii garnituri galbene, urcând printre casele vechi și zidurile acoperite de graffiti, era prezentă în toate ghidurile de călătorie și pe toate vederile orașului.

În anii ’90, funicularul Glória a fost declarat Monument Național, statut care confirma importanța sa istorică și culturală. De atunci și până ieri, el a continuat să fie unul dintre cele mai vii simboluri ale Lisabonei, parte dintr-o rețea de funiculare celebre alături de Bica și Lavra.

Reacții oficiale și măsuri de siguranță

Președintele Portugaliei, Marcelo Rebelo de Sousa, a transmis condoleanțe familiilor îndoliate, declarând că „această tragedie lasă o rană adâncă în inimile tuturor portughezilor”. Primarul Lisabonei, Carlos Moedas, a vorbit despre „o dramă care nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată”, declarând orașul în doliu.

Guvernul a anunțat o zi de doliu național, iar Consiliul Local Lisabona a instituit trei zile de doliu municipal. Compania Carris, operatorul transportului public, a precizat că toate protocoalele de întreținere au fost respectate, însă ancheta urmează să stabilească exact cauzele tragediei. Ca măsură preventivă, funcționarea celorlalte funiculare din oraș – Bica, Lavra și Graça – a fost suspendată pentru inspecții tehnice.

Un simbol frânt

Până în seara de 3 septembrie, funicularul Glória era un mijloc de transport pitoresc, o atracție pentru turiști și un fragment de istorie vie. Astăzi, imaginea vagonului distrus în urma accidentului va rămâne o cicatrice dureroasă în memoria Lisabonei.

Pentru portughezi, dar și pentru sutele de mii de vizitatori care urcau anual în el, Glória nu era doar un mijloc de transport – era o călătorie în timp, o punte între Lisabona tradițională și capitala cosmopolită de astăzi.

The post Tragedie la Lisabona: Funicularul Glória, simbol al orașului de peste un secol, s-a prăbușit. Cum s-a produs tragedia? first appeared on Turism Istoric.

Aici, modernitatea conviețuiește cu amintirea imperiului maritim, iar trecutul este adesea mai viu decât prezentul. În mijlocul acestui oraș atemporal se află Alfama – cel mai vechi cartier al Lisabonei, o capsulă a trecutului și un sanctuar al memoriei, cartierul care a văzut nașterea Lisabonei și care îi păstrează, nealterat, sufletul.

O incursiune în Alfama – acolo unde a început totul

Coborând din vârful colinei unde tronează Castelo de São Jorge, cartierul Alfama se desfășoară ca un manuscris vechi, cu pagini scrise în arabă, latină și portugheză veche. 

Alfama nu este doar un cartier: este un palimpsest viu al istoriei Lisabonei. Numele său vine din arabă – al-ḥamma – „izvoarele fierbinți”, un ecou al stăpânirii musulmane dintre secolele al VIII-lea și al XII-lea. Alfama a fost inițial un așezământ vizigot, transformat de mauri într-un centru urban vibrant, pentru ca apoi, după recucerirea Lisabonei de către regele Afonso Henriques în 1147, să devină nucleul creștin al orașului renăscut.

Spre deosebire de restul capitalei, Alfama a supraviețuit cutremurului devastator din 1755. Astfel, străzile sale păstrează astăzi, intacte, structura medievală – un labirint de alei, scări și pasaje în care istoria se dezvăluie la fiecare colț.

Nu există ghid care să nu îți menționeze dimineața însorită a zilei de 1 noiembrie 1755. Atunci, pe când lisabonezii se aflau în biserici, sărbătorind Ziua Tuturor Sfinților, pământul a început să tremure. În decurs de șase minute, capitala portugheză a fost transformată într-un morman de ruine. Se estimează că magnitudinea cutremurului a fost între 8,5 și 9 pe scara Richter – un cataclism de proporții europene.

Orașul a fost lovit de un triplu dezastru: mai întâi cutremurul, apoi incendiile declanșate de lumânările din biserici și case și, în final, un tsunami care a măturat zona portuară și cartierele joase. Mii de oameni s-au adunat pe docurile de lângă Tejo pentru a se adăposti, doar pentru a fi înghițiți de valurile uriașe ce au urcat până la 15 metri.

Pagubele materiale au fost colosale – mănăstiri, palate și biblioteci întregi s-au prăbușit – iar numărul victimelor a fost estimat între 30.000 și 50.000. Dar mai gravă decât pierderea de vieți și monumente a fost ruptura profundă în conștiința europeană: pentru prima dată, dezastrul natural nu a mai fost interpretat doar ca o pedeapsă divină, ci ca un eveniment ce putea fi analizat științific.

În mijlocul acestei tragedii, cartierul Alfama a rămas în picioare. Datorită poziției sale pe o stâncă solidă și a structurii medievale dense, cartierul a fost relativ protejat. Casele strâmte și bisericile sale vechi au rezistat unde palatele baroce s-au prăbușit. La vremea aceea era un cartier sărac, populat de muncitori, pescari, oameni săraci și prostituate, cei mai mulți marginalizați. După acest episod tragic din istoria Lisabonei, Alfama a devenit nu doar un relicvar al trecutului, ci și un simbol al rezistenței capitalei lusitane în fața pieirii.

Pe urmele trecutului – Colindând Alfama: între fado și miradouros

Povestea începe în zori, cu soarele ridicându-se peste fluviul Tejo, în timp ce primele raze luminează turnurile Castelului São Jorge. O plimbare prin Alfama este o călătorie prin timp, dar nu una liniară. Este ca o piesă de fado: se începe lent, cu pași rari pe caldarâm, iar apoi melodia urbană te învăluie fără să îți dai seama. Din vârful colinei, Castelo de São Jorge domină orizontul. Din vârful său se deschide o panoramă amețitoare: aleile încolăcite și bărcile din portul vechi, unde odinioară acostau corăbiile care cucereau lumea. Inițial fortăreață vizigotă, refăcută de mauri și extinsă de regii portughezi, castelul este astăzi un punct panoramic spectaculos. 

De aici, cobori ușor către Miradouro das Portas do Sol – „Porțile Soarelui” – unde orașul se deschide în toată splendoarea lui: acoperișuri roșii, Tejo strălucitor, clopotnițele vechilor biserici.

La câțiva pași se află Catedrala Sé, edificiu roman înălțat în secolul al XII-lea pe ruinele unei moschei. Cu fațada sa severă și interiorul gotic, pare mai degrabă o cetate decât un lăcaș de cult. Zidurile sale romane și gotice ascund fragmente de moschee și fresce bizantine, iar în liniștea interioară simți ecoul unei istorii religioase zbuciumate.

În jos, spre Tejo, se înalță cupola impunătoare a Panteonului Național, cândva Biserica Santa Engrácia, unde odihnesc figuri ilustre ale Portugaliei: președinți, scriitori, artiști. Aici, marmura albă și tăcerea solemnă contrastează cu viața agitată a străzilor din jur. Din când în când, vântul care suflă de pe Tejo răsună prin cupola sa barocă asemenea unui cântec solemn.

Ascunsă între două alei strâmte, descoperi Casa dos Bicos, cu fațada sa neobișnuită, decorată cu peste o mie de „colți” de piatră. Astăzi găzduiește Fundația José Saramago – un alt fel de templu: al cuvintelor și al memoriei.

Ajungem apoi la Miradouro de Santa Luzia, unde balcoanele cu azulejos albastre spun povești biblice și istorice, iar glicina parfumată se leagănă peste pergole. De aici, Lisabona pare un decor de teatru: calmă, luminoasă și poetică.

Iar dacă vrei să înțelegi esența sufletului portughez, urcă spre Muzeul Fado, amenajat într-o fostă stație de pompare din secolul al XIX-lea. Acolo, într-o sală slab luminată, vei asculta vocile melancolice ale unor cântăreți uitați, acompaniați de chitare cu 12 corzi, și vei înțelege de ce fadoul s-a născut anume aici – din dor, din așteptare, din tăcerea pietrelor. Poate cea mai stridentă chemare este vocea Amaliei Rodrigues, care încă răsună aici, povestind despre acea melancolie profund portugheză care s-a născut chiar aici, în Alfama, între pescari, văduve și ziduri de piatră.

Un cartier care a supraviețuit și s-a reinventat

Alfama nu este doar un sit istoric, ci și un spațiu viu. Rufe atârnate la ferestre, vecini care se salută de la balcoane, miros de sardine la grătar – toate acestea coabitează cu hoteluri boutique și galerii contemporane. După dictatura lui Salazar, care marginalizase cartierul, Alfama a renăscut, devenind un spațiu al autenticității și al renașterii culturale.

Aici, modernul nu șterge trecutul, ci îl pune în valoare. Deși supus valurilor de gentrificare, Alfama rămâne o enclavă autentică, unde poți bea un păhăruț de ginjinha (mai pe românește, o variantă de vișinată) sau de vinho verde direct de la proprietarul care, deschizând un geam spre o stradă lăturalnică, își transformă bucătăria într-un mic bar ambulant. Tot aici ai parte de un concert de fado într-o tavernă întunecată, o plimbare cu tramvaiul 28 pe aleile în pantă, o cafea băută la o terasă cu vedere spre Tejo. Toate acestea sunt experiențe care nu pot fi trăite decât în Alfama.

Alfama nu este doar un cartier, ci și o stare de spirit. Este locul unde Lisabona a fost cândva apărată de mauri, recucerită de creștini, salvată din ruine și reînviată prin muzică. Un spațiu unde istoria, cultura și viața cotidiană se împletesc într-o poveste fără sfârșit. Pentru că, în Alfama, fiecare piatră are o poveste, iar fiecare stradă – un cântec.

The post O călătorie prin Alfama – Inima medievală a Lisabonei first appeared on Turism Istoric.

Măreție cavalerescă și ambiție gotică

Edificiul a fost ridicat între 1389 și 1423 la inițiativa uneia dintre cele mai puternice figuri ale Portugaliei medievale – Nuno Álvares Pereira, comandant suprem al armatei portugheze și cavaler devotat coroanei. El a ales să încredințeze complexul Ordinului Carmelit, marcând astfel o perioadă de efervescență spirituală și arhitecturală în capitala lusitană.

Până în secolul al XVIII-lea, Biserica Carmo reprezenta culmea arhitecturii gotice din Lisabona, un simbol al puterii religioase și al rafinamentului artistic. Structura sa impunătoare, cu bolți înalte și decorațiuni delicate, rivaliza cu cele mai importante construcții sacre ale Occidentului medieval.

1755 – anul care a sfărâmat ziduri și certitudini

Totul avea să se schimbe brutal în dimineața zilei de 1 noiembrie 1755, când un cutremur devastator, urmat de un tsunami și incendii, a lovit Lisabona cu o forță apocaliptică. Mii de clădiri au fost distruse, iar printre ele – și Mănăstirea Carmo. Bolțile s-au prăbușit, altarul a fost făcut una cu pământul, iar complexul a fost considerat de neatins, imposibil de restaurat.

Spre deosebire de alte biserici reconstruite, Carmo a rămas o rană deschisă – o alegere voită, un memento permanent al fragilității umane și al urgiei naturii. Astăzi, privitorul pășește prin arcada sa fără acoperiș și simte nu doar suflul istoriei, ci și ecoul tăcut al tragediei.

Muzeul din mijlocul ruinelor

În ciuda dezastrului, ruinele nu au fost abandonate. În interiorul complexului funcționează în prezent Muzeul Arheologic Carmo, găzduit în ceea ce a fost cândva naosul bisericii. Aici, printre coloanele gotice mutilate, se desfășoară o colecție istorică remarcabilă, ce reconstituie, fragmentar dar elocvent, o parte din trecutul Portugaliei.

Printre piesele expuse se numără:

• artefacte preistorice datând între 3500 și 1500 î.Hr., descoperite într-o fortăreață din apropierea localității Azambuja;
• morminte regale în stil gotic, care trimit la epoca în care Carmo era loc de rugăciune pentru elite;
• azulejos (țigle ceramice smălțuite), martori ai tradiției decorative portugheze;
• și o statuie ce îl înfățișează, probabil, pe regele Afonso Henriques, fondatorul națiunii portugheze.

Ruina ca mărturie

Ceea ce face din Carmo un monument cu adevărat unic este tocmai refuzul restaurării complete. Faptul că mănăstirea nu a fost niciodată reconstruită în întregime o transformă într-un spațiu de memorie colectivă. Este o rană arhitecturală conștient menținută deschisă, pentru a nu uita niciodată lecțiile trecutului.

Vizitatorii care pășesc astăzi printre ruinele sale sunt cuprinși de un sentiment aparte, rar întâlnit în alte situri istorice. Carmo nu e doar un monument de vizitat, ci un loc de meditație istorică. Aici, între cerul liber și coloanele frânte, Lisabona își amintește, iar turiștii învață: despre glorie, despre decădere, dar mai ales despre puterea memoriei.

The post Carmo – mănăstirea fără acoperiș, ruina care povestește tragedia Lisabonei din 1755 – un simbol al splendorii gotice portugheze și al dezastrului care a schimbat pentru totdeauna chipul orașului first appeared on Turism Istoric.

La prima vedere, Lisabona are tot ce ți-ai putea dori de la un oraș european cu secole de istorie: străduțe pietruite care șerpuiesc prin cartiere vechi și un orizont presărat cu castele medievale.

Dar nu e doar despre trecut. Astăzi, vechile atracții se îmbină perfect cu atmosefera modernă a orașului. Lisabona este în prezent printre cele mai populare destinații turistice din Portugalia.

Așa că bucură-te de clasice: ascultă fado melancolic în cartierul istoric Alfama, ia un pastel de nata de la patiseria originală din Belém și admiră mozaicurile de faianță care împodobesc orașul.

Dar lasă loc și pentru noile experiențe: încearcă reinterpretări ale bucătăriei tradiționale portugheze, explorează galeriile de artă modernă și mergi să dansezi pe Pink Street. Lisabona este extrem de ușor de străbătut pe jos, dar, când obosești, te poți baza oricând pe celebrele tramvaie galbene. Iată tot ce trebuie să știi despre această capitală europeană.

Aeroport și transport public

Aeroportul Humberto Delgado din Lisabona, cunoscut și sub numele de Portela, este cel mai mare și cel mai aglomerat aeroport din Portugalia. Având în vedere că aeroportul este situat la doar 6,5 kilometri de centrul orașului, avionul este cea mai eficientă opțiune pentru a ajunge aici.

Aeroportul găzduiește aproximativ 40 de companii aeriene. Aceste companii leagă Lisabona de numeroase destinații europene și internaționale, printre care și București.

Cum ajungi din aeroport în centrul Lisabonei

Autobuzul Terravision

Autobuzele Terravision circulă zilnic între aeroport și centrul Lisabonei, între orele 8:00 și 21:00. Prețul unui bilet este de 18 € pe sens.

Aerobus

Acest autobuz circulă la fiecare 20 de minute, între 7:30 și 23:00, și face legătura între aeroport și centrul orașului. Costă 5 euro o călătorie.

Metrou

Rapid și economic, metroul este o variantă excelentă pentru a ajunge în oraș. Datorită extinderii recente a liniilor, poți ajunge de la aeroport în centrul Lisabonei cu doar 1,50 €.

Autobuze locale

Cinci linii de autobuz operate de compania Carris conectează aeroportul cu centrul orașului. Prețul unui bilet este de 2,15 €.

Taxi

O opțiune confortabilă și relativ accesibilă. O cursă până în centrul orașului costă, de obicei, aproximativ 25 €. Poți achiziționa un bilet preplătit de la stația de taxi pentru a ști exact cât vei plăti și a evita eventualele surprize neplăcute.

Sfaturi utile pentru turiști 

Cea mai ieftină metodă de a ajunge de la aeroport în centrul Lisabonei este achiziționarea Cardului 7 Colinas imediat după sosire. Acesta poate fi cumpărat de la chioșcul de ziare de la etajul al doilea al aeroportului.

La achiziție, poți încărca cardul fie cu o călătorie unică, fie cu un abonament de o zi întreagă. Avantajul acestui card față de cel vândut pentru Aerobus este că poate fi folosit și la metrou.

Transport public

Există mai multe modalități de a plăti transportul public în Lisabona. Cele mai populare opțiuni sunt:

• Cardul Navegante

• Zapping

• Card bancar

Poți fie să cumperi un bilet, fie să plătești direct cu cardul bancar pentru o călătorie simplă în transportul public din Lisabona. Costul unui bilet este de 1,80 € și este valabil pentru un număr nelimitat de călătorii timp de o oră. Poate fi utilizat atât pe rețeaua Carris, cât și pe metrou.

Totuși, achiziționarea unui bilet pentru fiecare călătorie poate deveni costisitoare. Dacă ești rezident, cardul Navegante este o opțiune mai avantajoasă. Acesta este un card de transport public pe care îl poți încărca fie cu un abonament lunar, fie cu o sumă de bani. Cardul Navegante poate fi folosit pentru orice mijloc de transport public din Lisabona.

Poți alege între un card personalizat sau unul standard. Costul călătoriilor este același pentru ambele variante, însă cardul personalizat îți permite să îți urmărești tranzacțiile mai ușor.

Există mai multe tipuri de abonamente lunare pentru cardul Navegante, dar cele mai potrivite pentru locuitorii Lisabonei sunt:

· Navegante Municipal – abonament lunar, costă 30 €, valabil în Lisabona, Amadora și Odivelas

· Navegante Metropolitano – abonament lunar, costă 40 €, valabil în întreaga zonă metropolitană a Lisabonei

Studenții universitari sub 23 de ani pot obține abonamentul sub23, care le permite să călătorească gratuit în Lisabona.

Dacă nu vrei un abonament, poți încărca cardul Navegante cu credit folosind Zapping (sistemul de plată „pay-as-you-go”). Poți adăuga între 3 € și 40 €, iar când rămâi fără credit, trebuie să reîncarci cardul. Cu Zapping, beneficiezi de reduceri la metrou, unde o călătorie costă 1,61 €.

Cum să folosești metroul în Lisabona

Metroul din Lisabona este cea mai rapidă și eficientă metodă de transport în oraș. Are 4 linii și 56 de stații, ajungând în cartiere importante precum:

• Linia Albastră – Baixa și Chiado

• Linia Galbenă – Saldanha și Campo Pequeno

• Linia Verde – Mouraria și Alvalade

• Linia Roșie – leagă orașul de aeroport și oferă cele mai multe conexiuni cu restul rețelei

Deși este rapid, metroul nu ajunge în cartierele mai îndepărtate, precum Alcântara, Belém, Graça sau zonele înalte din Alfama.

Program:

• Funcționează între 6:30 AM – 1 AM

• Frecvență: 5 – 7 minute ziua, 10 – 12 minute noaptea

• Două zone tarifare:

◦ Zona 1 – orașul Lisabona

◦ Zona 2 – suburbii

Cum să folosești autobuzele în Lisabona

Autobuzele sunt cel mai utilizat mijloc de transport în Lisabona datorită rețelei extinse. Cu 172 de rute, autobuzele ajung atât în oraș, cât și în zonele limitrofe.

Autobuzele sunt galbene și afișează numărul liniei și destinația finală pe geamul din față. Pentru a opri un autobuz, trebuie să faci semn cu mâna.

Program:

• Funcționează între 5 AM – 11 PM

• Frecvență: 15 – 30 minute

Lisabona are și autobuze de noapte:

• Night Bus (liniile 1 și 2) – circulă doar în weekend și de sărbători

• Rede da Madrugada (liniile 201 – 210) – disponibile zilnic

Cum să folosești trenurile în Lisabona

Trenurile din Lisabona sunt operate de două companii:

• Comboios de Portugal (CP) – are 4 linii care leagă orașul de Sintra, Sado, Azambuja și Cascais. Plecările sunt din gările Santa Apolónia și Oriente, oferind curse regulate.

• Fertagus – asigură transportul între Lisabona și Setúbal, trecând peste râul Tagus. Este ideal pentru navetiștii din suburbii precum Pragal și Setúbal, informează housinganywhere.

Program:

• Funcționează între 6 AM – 1 AM

• Frecvența variază în funcție de linie

Cum să folosești tramvaiele, lifturile și funicularele în Lisabona

Tramvaiele sunt unul dintre cele mai emblematice mijloace de transport din Lisabona.

Deși sunt atracții turistice populare, sunt utilizate și de localnici datorită accesibilității lor. Există 6 linii de tramvai în centrul Lisabonei:

• 12E – Martim Moniz

• 15E – Baixa – Belém – Algés

• 18E – Ajuda (Cais do Sodré – Cemitério de Ajuda)

• 24E – Chiado (Largo de Camões) – Campolide

• 25E – Santos – Lapa – Madragoa

• 28E – cea mai turistică rută, traversează cartierele cele mai populare din Lisabona

Program:

• Funcționează zilnic între 5 AM – 11 PM

• Frecvență: 10 – 15 minute

Lisabona este un oraș foarte deluros, iar cea mai simplă modalitate de a ajunge la punctele înalte este utilizarea funicularelor și ascensoarelor.

• Funicularele sunt asemănătoare tramvaielor și urcă pante abrupte, oferind priveliști spectaculoase. Sunt utile pentru a călători între Cais do Sodré și Bairro Alto.

• Lifturile sunt cea mai bună opțiune dacă vrei să mergi din Baixa către Largo do Carmo (Chiado).

Tarife:

• O călătorie dus-întors cu funicularul costă 5,30 €

• O călătorie dus-întors cu liftul costă 3,80 €

Lisabona – scurt istoric

Deși există dovezi arheologice că zona a fost locuită de acum 30.000 de ani, orașul Lisabona a apărut ca unul dintre cele mai râvnite orașe de pe țărmul Atlanticului, așa cum era configurată lumea veche. Potrivit legendelor, Lisabona a fost fondată de călătorul și eroul grec Ulise, în drumul său de întoarcere din războiul troian, numele său original, Ulissipo sau Olissipo, însemnând „port fermecat”. Și, cum toate națiunile – de la fenicieni, celți și romani la arabi și chiar spanioli – au dorit să stăpânească orașul, acesta a fost cu adevărat un loc fermecat.

Evul Mediu – În perioada romană, începând cu secolul al II-lea, Lisabona a devenit unul dintre cele mai importante orașe din Peninsula Iberică și a fost redenumit în Felicitas Julia. Totuși, în secolul al VIII-lea, orașul a fost cucerit de mauri, care i-au redat numele inițial. Maurii au rezistat peste trei secole atacurilor cruciaților creștini, pierzând orașul în prima jumătate a secolului al XII-lea. Din 1252, Lisabona a primit statutul de capitală a Portugaliei.

Epoca modernă – Epoca marilor descoperiri, între secolele al XV-lea și al XVIII-lea, a transformat „portul fermecat” în principalul punct de plecare al expedițiilor portugheze. Exploratorii au pornit din acest oraș spre întreaga lume, descoperind noi teritorii în America de Sud, Africa și chiar o nouă rută spre India. Acest lucru a făcut ca Portugalia să devină una dintre marile puteri europene, iar Lisabona să fie cel mai prosper centru comercial al continentului.

Totuși, această epocă de prosperitate s-a încheiat brusc în 1755, când un cutremur devastator a distrus peste jumătate dintre clădirile orașului. Cutremurul a fost urmat de incendii și de un tsunami și mai distrugător, care a pus capăt dominației portului fermecat asupra oceanelor. Cu toate acestea, Lisabona a fost reconstruită din temelii de primul marchiz de Pombal, Sebastião José de Carvalho e Melo, care a proiectat un oraș mai modern, cu străzi mai largi, adaptat unei lumi în schimbare.

În secolul al XIX-lea, Lisabona a fost capturată de Napoleon Bonaparte, iar o mare parte din comorile și clădirile sale au fost jefuite, furate sau distruse. Orașul a renăscut din nou după revenirea regelui, extinzându-se spre nord ca urmare a dezvoltării industriale.

Epoca contemporană – La începutul secolului al XX-lea, după asasinarea regelui Carlos I al Portugaliei (ucis la Lisabona în 1908), orașul a fost punctul de plecare al loviturii de stat republicane din 1910, care a transformat Portugalia într-o republică democratică.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Portugalia a rămas una dintre puținele țări neutre, iar Lisabona a devenit poarta de acces spre America, dobândind în același timp reputația unui adevărat „cuib de spioni”.

Între 1927 și 1974, în timpul regimului Estado Novo, Lisabona s-a extins rapid, chiar și cu prețul distrugerii orașelor din apropiere. Cu toate acestea, tot în Lisabona a izbucnit o a doua lovitură de stat – Revoluția Garoafelor – care a pus capăt regimului Estado Novo și a instaurat democrația.

Ce să faci în Portugalia – atracții turistice

Lisabona este acum oficial pe lista de dorințe a oricărui iubitor de călătorii, iar numărul de atracții și activități de explorat în capitala Portugaliei este aproape nelimitat. De la vizitarea bisericilor istorice și descoperirea istoriei portugheze și a contribuțiilor acestei națiuni la Epoca Marilor Descoperiri Maritime, până la savurarea unora dintre cele mai bune fructe de mare și vinuri din lume, sau farmecul muzicii tradiționale Fado, Lisabona oferă o gamă largă de experiențe și atracții. Iată ce să nu ratezi într-o vizită aici:

Oceanariul din Parque das Nações (preț bilet: 25 euro)

Parque das Nações este un exemplu de succes al revitalizării unei zone industriale, având o locație privilegiată pe malul râului. Merită să vizitezi Oceanariul, unul dintre cele mai mari din Europa, unde poți admira flora și fauna oceanelor planetei noastre.

Mănăstirea Jerónimos (preț bilet: 19 euro)

Acest monument inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO este o capodoperă a arhitecturii manueline (gotic portughez). Construită în 1502, mănăstirea prezintă detalii sculptate inspirate de mare și de Orient, mai ales în zona claustrului. Finanțată din profiturile comerțului cu mirodenii, mănăstirea adăpostește mormântul exploratorului Vasco da Gama, aflat la intrarea în biserică.

Turnul Belém (preț bilet: 15,75 euro)

Cel mai emblematic monument al Lisabonei se ridică din apele râului, servind în trecut drept punct de plecare pentru mulți exploratori ai secolelor XV și XVI. Protejat ca parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, turnul pare un mic castel desprins dintr-un basm și simbolizează Epoca Descoperirilor.

Castelul São Jorge (preț bilet: 20 euro)

Dealul cel mai înalt al Lisabonei a fost fortificat de-a lungul mileniilor. Primele fortificații au fost ridicate de vizigoți în secolul al V-lea, apoi extinse de mauri în secolul al IX-lea, iar primul rege al Portugaliei le-a remodelat în secolul al XII-lea. Castelul medieval a fost reședință regală până în secolul al XVI-lea, iar ceea ce se vede astăzi este o versiune restaurată a construcției maure și medievale. Atrage vizitatori mai ales datorită priveliștii panoramice spectaculoase asupra orașului.

Belvedere Portas do Sol

Cea mai spectaculoasă priveliște asupra Lisabonei vechi poate fi admirată de pe terasa Portas do Sol, situată în apropierea castelului. Această zonă medievală a orașului seamănă mai degrabă cu un sat mediteranean sau cu o insulă grecească, având biserici albe, cupole și case colorate ce coboară spre râu. În apropiere sunt numeroase cafenele și restaurante cu terase în aer liber.

Sintra

O excursie de o zi la Sintra este un „must” pentru orice vizitator al Lisabonei. Acest loc magic a fost primul centru al arhitecturii romantice din Europa și este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Orașul este presărat cu palate și castele de basm, iar cel mai impresionant dintre ele este Palatul Pena (intrarea costă 15 euro), o construcție atât de extravagantă încât pare ireală, mai spectaculoasă chiar și decât cele din poveștile Disney.

Muzeul Calouste Gulbenkian

Om de afaceri și filantrop, Calouste Gulbenkian a fost unul dintre cei mai bogați oameni ai lumii în secolul XX și a fondat la Lisabona o instituție pentru promovarea artei și educației. Colecția sa privată de artă, una dintre cele mai valoroase din lume, este expusă într-un muzeu dedicat. Fiecare exponat este o capodoperă, incluzând lucrări ale unor maeștri precum Rembrandt și Rubens, antichități egiptene și bijuterii unice create de Lalique.

MAAT

Muzeul de Artă, Arhitectură și Tehnologie (MAAT) expune lucrări moderne într-o clădire cu linii curbe ce par să coboare spre râu. Chiar dacă nu vizitezi expozițiile din interior, merită să te plimbi pe esplanada muzeului sau chiar pe acoperișul său, care oferă o priveliște superbă asupra Podului 25 de Abril.

Muzeul Trăsurilor Regale

Cel mai popular muzeu din Lisabona a devenit și mai impresionant după ce s-a mutat într-o clădire mai mare, vizavi de locația originală. Colecția sa de trăsuri magnifice, unică în lume, este acum expusă într-un spațiu modern, proiectat de arhitectul premiat Paulo Mendes da Rocha. Printre exponate se numără trăsuri din secolul al XVI-lea, folosite de familiile regale portugheze și europene.

Muzeul Azulejo

Arta ceramicii decorative datează încă din Egiptul antic și se regăsește în toată zona mediteraneană, dar în Portugalia a atins un nivel unic de expresivitate. Aici, faianța nu este doar un element decorativ, ci și un mijloc de povestire, acoperind palate, indicatoare stradale și fațade de magazine. Singurul loc unde poți urmări istoria și evoluția acestei arte este Muzeul Azulejo din Lisabona. Situat într-o mănăstire din secolul al XVI-lea, muzeul găzduiește o colecție impresionantă, incluzând piese influențate de cultura maură, dar și opere moderne ale artiștilor contemporani.

Plajele din apropierea Lisabonei

Lisabona se bucură de mult soare și temperaturi blânde, dar și de acces rapid la numeroase plaje din apropiere. Orașul este binecuvântat cu un litoral variat, unde poți alege între plaje animate, perfecte pentru surfing sau petreceri pe nisip, locuri retrase pentru relaxare, dar și peisaje sălbatice de o frumusețe rară. Majoritatea plajelor sunt accesibile cu mijloacele de transport în comun și sunt o atracție de neratat.

Liftul Santa Justa

Acest lift monumental din fier forjat, proiectat în stil neogotic de un discipol al lui Gustave Eiffel, a fost inaugurat în 1902 pentru a facilita accesul între centrul orașului (Baixa) și cartierele înalte (Chiado și Bairro Alto). Astăzi este mai ales o atracție turistică, oferind și o priveliște panoramică asupra Lisabonei.

Palatul Regal Ajuda (preț bilet: 27 euro)

Ultimul palat regal al Portugaliei a fost construit pe un deal în 1795 și urma să fie unul dintre cele mai mari palate din Europa. Proiectul a fost însă abandonat în timpul invaziei franceze și ulterior din cauza schimbărilor politice. Cu toate acestea, palatul rămâne impunător și adăpostește bijuteriile coroanei și o colecție impresionantă de artă decorativă din secolele XVIII-XIX.

Lisabona este un oraș plin de istorie, cultură și peisaje spectaculoase, iar fiecare colț ascunde o poveste fascinantă. Indiferent dacă ești pasionat de artă, aventură, gastronomie sau pur și simplu vrei să te relaxezi la soare, capitala Portugaliei te va cuceri cu farmecul său unic.

Ce să mănânci în Lisabona

În octombrie 2024, Lisabona a fost desemnată cea mai bună destinație culinară din Europa la premiile anuale World Culinary Awards, o distincție acordată de „comunitatea culinară, experții din industrie și consumatori.” „Premiul este o recunoaștere a calității gastronomiei pentru care Lisabona este atât de renumită și o recompensă care încurajează toți profesioniștii care o mențin vie”, a declarat Carlos Moedas, primarul Lisabonei. Iată ce mâncăruri să încerci în capitala Portugaliei:

Cu secole în urmă, călugării din Belém umpleau plăcinte fragede și untose cu o cremă de ou. Astăzi, deliciosul pastéis de nata este unul dintre cele mai iubite deserturi din Portugalia. Nu poți vizita Lisabona fără să încerci unul (sau mai multe) dintre acestea. Primești zahăr pudră și scorțișoară cu fiecare tartă, așa că presară din abundență deasupra și bucură-te de gustul aromat și textura cremoasă a acestui desert. Cel mai bun pastel de nata din Lisabona se găsește aproape de locul de naștere al acestuia, la o cafenea numită Pastéis de Belém. Dacă nu ești în apropiere de Belém, poți găsi aceste tarte tradiționale cu cremă de ou în majoritatea cofetăriilor din Lisabona.

Bacalhau, sau codul sărat, este un aliment de bază în bucătăria portugheză. Uscarea și sărarea peștelui erau modalități de a conserva codul înainte de apariția frigiderelor. Codul sărat a devenit un element esențial al dietei portugheze, atât pentru oamenii simpli, cât și pentru cei din clasele superioare. Acum, vei găsi o varietate interminabilă de rețete cu cod sărat pe care să le încerci în timpul vizitei tale în Lisabona.

Printre preparatele portugheze cu cod se numără crocantele pastéis de bacalhau, niște chifteluțele de cod prăjite. Bacalhau à brás este una dintre cele mai celebre rețete din Portugalia. Este făcut din cod fiert, amestecat cu ouă bătute, cartofi, ceapă, măsline negre și pătrunjel. Vei găsi variante ale Bacalhau à brás și pastéis de Bacalhau pe meniurile din toată Lisabona.

Intră într-un restaurant din Lisabona și cu siguranță vei găsi o Sopa do Dia, sau „supă a zilei”. Dacă te întrebi ce să mănânci în Lisabona, nu poți greși cu o porție de caldo verde. Unul dintre cele mai tradiționale preparate portugheze, caldo verde este o supă simplă și satisfăcătoare, făcută din varză kale, cartofi, ulei de măsline și sare. Cel mai bun caldo verde are o textură netedă și cremoasă, chiar dacă nu conține niciun strop de lapte. Unii bucătari adaugă și o proteină, precum chouriço (cârnați picanti), pentru a-i da mai multă savoare.

Sardinhas (Sardine) locale nu trebuie ratate. Cel mai bun moment pentru a încerca sardine în Lisabona este în timpul Festivalului Sărbătorii Sfântului Anton din iunie. Plimbă-te pe străzi și gustă-le la grătar pe grătarele din aer liber, servite pe pâine crocantă și stropite cu ulei de măsline. Sardinele conservate sunt populare pe tot parcursul anului, iar conservele lor colorate și originale sunt un suvenir delicios.

Un alt preparat tradițional din bucătăria portugheză este Amêijoas à Bulhão Pato. Vongolele proaspete sunt acoperite cu un sos făcut din ulei de măsline, usturoi, coriandru, sare și piper, și uneori vin alb. Datorită poziției sale de-a lungul Atlanticului, fructele de mare proaspete sunt abundente în Lisabona și reprezintă o parte importantă din cultura și gastronomia portugheză. Bucură-te de Amêijoas à Bulhão Pato în compania bună și cu o băutură rece, preferabil la portul Lisabonei, pentru apus.

Piri Piri Chicken. Spre deosebire de credința populară, portughezii nu preferă în mod obișnuit mâncarea picantă. Sosul celebru este de obicei oferit separat, nu pus pe toată mâncarea! Acest sos simplu și picant combină ardeii piri-piri, uleiul de măsline, sucul de lămâie și sarea. Cel mai probabil, vei întâlni piri-piri ca marinadă de noapte, care se absoarbe în pui, păstrându-l suculent și plin de savoare. Pentru a încerca cel mai bun pui piri-piri din Lisabona, caută semne care spun „frango” (pui) sau mergi direct la Bonjardim.

Alheira
este unul dintre cele mai populare preparate portugheze este alheira, un cârnat tradițional. Ce este interesant la alheira este că este făcut din produse care nu sunt din porc. Istoria sa datează din secolele trecute, în perioada Inchiziției Spaniole — o perioadă în care evreii portughezi au fost forțați să se convertească la creștinism. Aceștia au creat cârnatul alheira amestecând carne de pasăre kosher, cum ar fi pui, rață sau vițel, cu pâine. Au reușit să-i înșele pe Inquizitori, făcându-i să creadă că mâncau porc, rămânând totodată fideli credințelor lor. Astăzi, oricine poate savura alheira fără frica persecuției. Cârnatul este adesea servit cu cartofi prăjiți sau acoperit cu un ou prăjit. Cere Alheira de Mirandela pentru a trăi experiența completă!

Lisabona este un loc fantastic pentru a încerca preparate pe care nu le-ai mai gustat până acum.

The post Lisabona: Ce să vizitezi, cum să folosești transportul în comun și ce să mănânci first appeared on Turism Istoric.

Lisabona, capitala Portugaliei, este considerată cel mai ieftin oraș din Europa de Vest. Costurile sunt chiar și cu jumătate mai mici față de alte orașe din această parte a continentului.

Așa se face că a devenit un punct de atracție pentru nomazii digitali în ultimii ani, în special datorită vizei de nomad digital, care le permite freelancerilor și lucrătorilor la distanță să rămână în Portugalia până la doi ani.

Turiștii recomandă și câteva locuri precum cartierul boem Bairro Alto pentru arta sa stradală, parcul central unde pot fi admirate plante exotice și taverna veche Tasco do Chico unde poate fi ascultată muzică fado autentică. 

Lisabona, capitala Portugaliei, este considerată cel mai ieftin oraș din Europa de Vest.

Un alt oraș cu prețuri atractive este Buenos Aires, capitala Argentinei. Din cauza deprecierii masive a monedei naționale, dolarul american este extrem de căutat de rezidenți pentru a-și păstra economiile.

Iar un sfat de la turiști: este mult mai bine să plătești în numerar decât să folosești un card de credit străin. Buenos Aires, capitala Argentinei, este atractiv pentru turiști datorită prețurilor atractive.

Mai multe orașe din Canada, precum Toronto, sunt accesibile în comparație cu marile orașe din Statele Unite, New York și Los Angeles, care se află în top 10 cele mai scumpe locuri din lume. Turiștii spun că Toronto este o destinație primitoare, în special pentru familii.

Toronto mai este cunoscut și ca „orașul în parc”, cu foarte multe spații verzi. Toronto mai este cunoscut și ca „orașul în parc”.

În Asia, Tokyo, chiar dacă este cel mai scump oraș din Japonia, rămâne o destinație mai accesibilă decât alte orașe asiatice precum Singapore și Hong Kong.

Între altele, turiștii se pot plimba gratuit prin cele 24.000 de metri pătrați de grădini urbane și instalații de artă publică din cartierul nou dezvoltat Aza-budai Hills, pot vizita Muzeul de Artă contemporană și Tokyo City View, care oferă o vedere a orașului de la 250 de metri deasupra nivelului mării. Tokyo rămâne o destinație mai accesibilă decât alte orașe asiatice precum Singapore și Hong Kong.

Iar în Australia, orașul Perth este mult mai accesibil decât vecinii săi estici Sydney și Melbourne. Și acolo am avea parte de un stil de viață relaxat, plaje frumoase și natură abundentă.  

The post Cele mai accesibile destinații turistice în 2024. Unde puteți călători sigur și mai ieftin first appeared on Turism Istoric.

Pentru locuitorii din Lisabona, acesta e un adevărat miracol: delfinii s-au întors în estuarul râului Tajo.

Elevii școlii de navigație sunt încântați, la fel ca mulți alți localnici.

„Eu sunt din Lisabona și să văd toți acești delfini îmi dă un senzație incredibilă”, spune biologul Ines Clara.

De ce s-au întors delfinii în apropiere de Lisabona

Ca biolog, Ines Clara mergea deseori în Azore pentru a observa delfini. Astăzi, lucrează ca instructor de navigație. Are noroc. E dificil să găsești un loc de muncă în vremea pandemiei. Mai ales că nu sunt turiști. Dar Ines și șeful ei spun că există și o parte bună.

„Anul acesta sunt mai multe sardine și macrou în ocean. Adică hrana pentru delfini”, explică Ines Clara.

„Sunt și bibani atât de mari, încât cântăresc 50 de kilograme unul, sunt bibani de mare uriași. Și nu am văzut niciodată atât de multe sardine”, completează Bernardo Queiroz, ornitolog.

Mulți pești au început iar să depună icre pe râul Tajo – făcându-l terenul de vânătoare ideal pentru delfini.

Raiul păsărilor, pus în pericol de un nou aeroport

Bernardo Quintela este ornitolog și iubește să privească păsările din delta Tajo. Astăzi, a văzut un stol de păsări flamingo la doar 20 de minute de mers cu mașina din centrul orașului Lisabona.

Bernardo lucrează pentru o agenție care promovează turismul durabil. Dar din cauza pandemiei, puțini turiști au mai ales ca destinație Portugalia.

„Delta râului Tajo este o rezervație naturală de 14.000 hectare. Și zona de conservare a păsărilor este și mai mare”, spune Bernardo Quintela.

Ciocîntorsul e una dintre cele mai cunoscute păsări care populează aceste mlaștini. Aici viețuiesc în jur de 200 de specii de păsări migratoare. În fiecare iarnă, sosesc 60.000 de sitari de mal – o specie în pericol de dispariție. Și o colonie de flamingo își crește puii aici și rămâne tot timpul anului.

Dar micul paradis este în pericol. Guvernul portughez intenționează să construiască un nou aeroport în Montijo, chiar lângă aceste mlaștini, dincolo de podul Vasco da Gama. O amenințare uriașă pentru ecosistem. Acesta este motivul pentru care opt asociații de conservarea mediului au dat guvernul în judecată.

„Ne-am mobilizat pentru că foarte multe avioane ar urma să aterizeze în preajma mlaștinilor. Și nu doar că avioanele vor fi periculoase pentru păsări, dar și păsările ar putea pune în pericol siguranța zborurilor. Nu are niciun sens să construim un nou aeroport tocmai acum, după ce Lisabona a fost desemnată capitala verde a Europei”, spune Bernardo Quintela.

Navele de croazieră emit de 86 de ori mai multe noxe decât toate mașinile din Portugalia

Calitatea apei râului Tajo s-a îmbunătățit semnificativ, ne spune Ines. De aceea s-au întors atât de mulți delfini. Mai ajută și faptul că nu mai există nave de croazieră zgomotoase în capitala portugheză. Delfinii sunt foarte sensibili la sunete.

„Navele mari sunt foarte invazive. Delfinii sunt deranjați de ele și evită să înoate pe râu”, explică Ines Clara.

În 2017, acest terminal de nave de croazieră a fost construit chiar lângă centrul vechi al Lisabonei – în ciuda protestelor activiștilor pentru mediu. Chiar dacă deocamdată e liniște, mulți se tem de reluarea turismului de masă și revenirea acelor nave uriașe.

„În mod normal, aici acostează niște vapoare enorme. Emit de 86 de ori mai multe noxe decât toate mașinile din Portugalia puse la un loc”, arată Carla Graça, activistă la Asociația ecologică Zero.

Autoritățile din Lisabona au promis că până în 2022, vasele de croazieră aflate în port vor fi obligate să-și oprească motoarele pentru a reduce emisiile.

„Fiecare navă de croazieră din Lisabona va trebui să fie conectată la rețeaua electrică pentru a reduce emisiile de oxizi de sulf și pentru a reduce poluarea asupra orașului”, susține Jose Sa Fernandes, consilier municipal în Lisabona.

Bernardo și Ines speră că autoritățile își vor respecta promisiunea pentru ca Lisabona să se poată ridica la standardul de capitală verde a Europei.

The post Cazul Lisabona – De ce frumusețea devine un blestem? first appeared on Turism Istoric.

Iată oraşele care s-au clasat în top 10 în funcţie de scorurile lor globale:

1. Chicago (138,2 puncte) – Cu cel mai mare scor global, Chicago iese fruntaş pentru alimente şi băuturi, fericire, cultură, preţuri accesibile şi mândria de oraş – singurul său dezavantaj a fost siguranţa, singura categorie la care a avut un scor slab.

2. Porto (137,9) – Alegeţi Porto, Portugalia, pentru un loc prietenos unde locuitorii sunt mândri de oraşul lor, sunt „liberi să fie ei înşişi“. În plus, experimentaţi ieşiri ieftine în oraş, pentru o sumă medie de 37 de dolari.

3. New York (134.6) – Plasându-se pe locul al treilea, oraşul american are cea mai bună viaţă de noapte din lume şi este pe locul al doilea pentru cultură, potrivit sondajului. A fost, de asemenea, oraşul pe care majoritatea oamenilor doreau să îl viziteze anul acesta – deşi vizitatorii pot avea probleme în a-şi face prieteni aici, ţinându-se de mână cu Washingtonul la categoria „cele mai stresate oraşe“.

4. Melbourne (132,3) – Acest oraş australian s-a plasat deasupra tuturor în ceea ce priveşte fericirea, cu nouă din zece locuitori spunând că s-au simţit fericiţi în ultimele 24 de ore. De asemenea, le este uşor să-şi facă prieteni şi cred că oferta de mâncare şi băutură este una dintre cele mai bune caracteristici ale oraşului.

5. Londra (131,4) – Fie că este vorba de săli de teatru, restaurante sau baruri, 86% dintre locuitorii Londrei spun că există întotdeauna ceva de făcut sau de văzut în oraş, cei mai mulţi ieşind în oraş de opt ori într-o lună. Cu toate acestea, londonezilor le este greu să-şi facă prieteni, se simt stresaţi şi să spun că traiul în Londra este cam costisitor.

 

6. Madrid (131,1) – Fiind unul dintre cele mai bune oraşe pentru cultură, restaurantele din Madrid sunt de asemenea pline, deoarece locuitorii săi mănâncă în oraş mai mult decât oamenii din majoritatea celorlalte oraşe.

7. Manchester (130,9) – Locuitorii din Manchester pot fi mari consumatori de băuturi alcoolice, dar ei socializează şi în jurul unei ceşti de ceai – fiind primi care nu pot să rezista 24 de ore fără o cuppa.

8. Lisabona (130,2) – Locuitorii din Lisabona mănâncă foarte mult, petrec timp cu familiile şi, totodată, spun că le este uşor să-şi facă prieteni şi să-şi găsească iubirea. O noapte în oraş te costă în medie 46 de dolari.

9. Philadelphia (129,2) – Per total, locuitorii din Philadelphia şi-au încoronat oraşul ca cel mai accesibil din lume, precum şi unul dintre cele mai plăcute în care poţi locui.

10. Barcelona (128,4) – Locuitorii Barcelonei sunt mari iubitori de cultură, mergând la teatru, cinema, expoziţii şi concerte în medie de 71 de ori pe an – fiind al doilea după Mexico City (76 de ori pe an). Oraşul spaniol este, de asemenea, casa unora dintre cei mai mai fani ai restaurantelor.

The post Topul orașelor care promit cele mai bune experienţe pentru vacanţe first appeared on Turism Istoric.

Lisabona este un oraș întins pe șapte coline care merită efortul de a fi urcate una câte una. De sus, din miradouros (punctele amenajate din care se vede până departe, în zare), puteți admira panoramele deosebite și veți obține niște fotografii excelente. Atenție – aproape toate trotuarele sunt pavate cu macadam. Este bine să aveți niște pantofi sport confortabili, cu talpă destul de groasă.

vedere din Miradouro de São Pedro de Alcântara

Orașul a fost aproape distrus în urma cutremurului din 1755, care a fost urmat de un tsunami și mai multe incendii. Dezastrul a avut loc în ziua unei mari sărbători catolice, 1 noiembrie. Mulți oameni se aflau în biserici, la slujbă, și și-au pierdut viața în urma panicii și confuziei. Totul a fost reconstruit aproape de la zero și nu prea mai există clădiri din perioada anterioară. Pe acestea le putem găsi, totuși, în cartierul Alfama, suit pe una din coline. Alfama a fost construit de mauri în perioada de dominație a peninsulei iberice. Aici, pe străzile înguste și întortocheate, putem admira case micuțe cu puternice influențe arhitecturale din lumea arabă.

Ipostaze din Alfama

Culori din Alfama

De neratat în Lisabona

1. O plimbare cu tramvaiul 28.
Mic și galben, de modă veche, tramvaiul 28 are un traseu foarte interesant prin partea veche a orașului. Este o modalitate excelentă de a ajunge în diverse puncte de interes (cum ar fi castelul São Jorge sau Catedrala) fără a urca prea mult pe jos.

Tramvaiul 28

2. Pastel de nata

Aceasta este una dintre prăjiturile-emblemă ale orașului. A fost concepută de călugării de la mănăstirea Jeronimos, din cartierul Belém, în secolul XVIII. În acest cartier s-a înființat și prima patiserie care a produs pe scară largă Pastel de nata. Patiseria se află și în ziua de azi în același loc. Totuși, sunt multe alte localuri în oraș care prepară această tartă într-o manieră delicioasă.

3. Feira da Ladra

Dacă sunteți fani ai antichităților și chilipirurilor, nu ratați târgul de lângă stația de metrou Santa Apolônia în diminețile de marți sau sâmbătă. Deși mai nou este invadat de vânzători de „chinezării”, cu puțină răbdare puteți găsi lucruri interesante în partea de anticariat: bijuterii, mobilă, discuri de vinil și multe altele.

prin Feira da Ladra

Feira da Ladra

4. Zona Parque das Nações

Este o zonă modernă a orașului, unde au fost ridicate diverse construcții interesante cu ocazia Expoziției Mondiale din 1998. Vă puteți plimba, printre altele, pe aleea mărginită de steagurile statelor lumii. Aici se află și Oceanariul, care nu trebuie ratat, fiind cel mai mare din Europa după cel din Valencia.

Zona Parque das Nações

5. Excursii în apropiere

Călătorind cu trenul maxim o jumătate de oră puteți vizita Estoril – unde se află un faimos cazino construit în 1916, loc pentru numeroase comploturi în timpul celui de-al doilea război mondial – și, puțin mai departe, Cascais, un orășel cochet pe malul Atlanticului. Dacă tot sunteți aici, mergeți și în Parcul natural Sintra-Cascais, la Cabo da Roca – cel mai vestic punct al Europei continentale, scăldat de apele oceanului.

Orice ați decide să vizitați, aveți nevoie de cel puțin 4-5 zile ca să gustați cu adevărat farmecul Lisabonei, această perlă a vestului Europei.

Articol de Daniela Mitache

The post Lisabona, vacanță inedită la marginea Europei first appeared on Turism Istoric.

Dintre capitalele europene, Lisabona este, după Atena, cea mai veche. Este și orașul de baștină al marilor călători ai lumii, locul de unde au pornit la drum Henric Navigatorul, Vasco da Gama și Ferdinand Magellan, căci Lisabona a fost capitala primului imperiu colonial modern. Prin urmare, Lisabona a fost, cândva, centrul lumii. Gândiți-vă la asta atunci când veți ajunge în acest minunat oraș aflat pe malul Atlanticului, care numără astăzi doar 545.000 de locuitori. 

Lisabona este o destinație foarte accesibilă și, foarte important, un loc care se poate vizita cam în orice anotimp. Capitala lusitană are, se pare, cele mai calde ierni dintre toate orașele europene.

Dintre toate atracțiile Lisabonei, Mănăstirea Jeronimos (Mosteiro dos Jerónimos) este, probabil, cea mai strâns legată de istoria Portugaliei. De aceea, merită văzută nu doar ca sit turistic, ca monument de arhitectură (căci este, fără îndoială, superbă), ci și ca incursiune în istoria țării. Mănăstirea a fost construită la începutul secolului XV pe locul unui schit fondat de Henric Navigatorul, locul în care Vasco da Gama și echipajul său au petrecut ultima noapte înainte de a porni în marea călătorie spre India.

Foto: https://goo.gl/uo5u6K

Construită inițial pentru a adăposti mormintele dinastiei de Aviz, după reîntoarcerea lui da Gama, mănăstirea a devenit un loc-simbol al expansiunii portugheze. Acolo au fost înmormântați, ulterior, faimosul explorator și Luis de Camões, autorul epopeii Os Lusiadas (Lusiadele) scrise în cinstea călătoriei lui da Gama. Tot la Jeronimos sunt înmormântați alți mari regi ai Portugaliei, dar și poetul național al acestei țări, Fernando Pessoa. În apropiere de Jeronimos și strâns legat, din punct de vedere cultural, de mănăstire e Turnul Belém. Construit în același stil arhitectural aparte – denumit manuelin după Regele Manuel I, turnul este un alt simbol al epocii marilor descoperiri geografice și al întâietății Portugaliei în acest fenomen.

Foto: https://goo.gl/CJGoZN

Pentru amatorii de artă, muzeul Berardo este un must. Este unul dintre cele mai importante muzee de artă contemporană din lume și adăpostește sub același acoperiș opere semate de Dali, Magritte, Miró, Duchamp și Picasso.

Iar cei care caută arhitectura modernă trebuie să știe că Lisabona este unul dintre acele orașe în care cartierele noi devin foarte importante pentru cultura unui oraș și merită văzute, chiar și numai pentru perspectiva vechi/nou. În cazul capitalei portugheze, când spunem Lisabona nouă, spunem Parque das Nações (Parcul Națiunilor). Cartierul a fost (re)construit în mare parte în anii ’90 cu un scop precis: găzduirea Expoziției Universale din 1998 (curizoitate: a fost ediția cu numărul 100 și ultima din secolul XX), care a coincis cu aniversarea de 500 de ani de la sosirea lui da Gama în India. Ne întoarcem, așadar, la importanța descoperirilor geografice făcute de portughezi, extrem de importante pentru cultura națională lusitană!

Foto: https://goo.gl/PnIDuY

De admirat aici sunt construcțiile moderne, podul Vasco da Gama (cel mai mare din Europa, al patrulea din lume), acvariul, zona de promenadă de-a lungul apei, portul, turnurile São Gabriel și São Rafael (denumite după două dintre vasele lui da Gama și a căror arhitectură ne trimite cu gândul la vechile bărci cu pânze), grădinile și multe-multe altele – pe care le putem vedea într-o plimbare cu telegondola sau pe jos.

Pentru o experiență culturală completă a Lisabonei, se mai adaugă trei elemente: unul muzical, unul gastronomic și altul decorativ. Primul se referă, evident, la muzica fado, specific portugheză. Al doilea ține de domeniul patiseriei: faimoasele pastéis de nata sau pastéis de belém, adică tarte cu cremă de ou. În fine, al treilea element este superba ceramică albastră numită azulejos, care are și un muzeu dedicat: Museu Nacional do Azulejo.

The post Lisabona – orașul navigatorilor si un fost centru al lumii first appeared on Turism Istoric.

 Cele mai vechi oraşe din Europa. Atena, Grecia

Istoria oraşului, potrivit documentelor, are aproape 3400 de ani. E o aşezare urbană încărcată de istorie, cultură şi rămâne simbolul începuturilor democraţiei.

Multitudinea de situri arheologice fac acest oraş perfect pentru vizitatorii pasionaţi de istoria şi cultura europeană. Din jurul anului 1400 î.Hr. aşezarea a devenit un important centru al civilizaţiei miceniene şi joacă un rol important în regiunea Mării Mediterane.

Cele mai vechi oraşe din Europa. Larnaca, Cipru

Fondatorii oraşului, fenicienii, l-au numit „Citium”, iar romanii Kiton, dar mai târziu a primit un alt nume din partea localnicilor: Larnca. Siturile sale arheologice şi numărul mare de plaje atrag o mulţime de turişti.

Doveziile arheologice susţin că oraşul cipriot a fost fondat în secolul al-13 î.Hr

Cele mai vechi oraşe din Europa. Lisabona, Portugalia

FOTO: Interra.ro

Oraşul portughez e unul dintre marile centre culturale europene, dar şi unul din cele mai vechi oraşe din Europa, fiind construit în anul 1.200 î.Hr. Dovezile arheologice susţin că fenicienii au pus bazele aşezării pe care au numit-o Allis Ubo. Istoria orală, plină de mituro, susţine că întemeietorul cetăţii Lisabonei ar fi fost însusi Ulise, unul din eroii greci din Iliada, şi principalul personaj al Odiseei lui Homer.

Cele mai vechi oraşe din Europa. Cadiz, Spania

FOTO: cadiztourismo.es

Cadiz e considerat de unii că ar fi cel mai vechi oraş din Europa, chiar dacă documentele privind fondarea acestei aşezări urbane avansează perioada 1150-1100 î.Hr. Fenicienii sunt cei care l-au fondat şi l-au numit Gadir. Cadizul a fost cucerit de cartaginezi în jurul anului 500 î.Hr., iar ulterior a intrat sub stăpânirea romană şi a maurilor.

Cele mai vechi oraşe din Europa. Roma, Italia

În ceea ce priveşte fondarea Romei există o serie de legende şi mituri, cea mai populară este cea a lui Romulus şi Remus, gemenii care au fost alăptaţi de o lupoaică. Cei doi au decis să construiască un oraş, iar după o neînţelegere între ei, Romulus şi-a ucis fratele. Potrivit istoricilor şi arheologiclor, acest lucru sa întâmplat la 21 aprilie 753 î.Hr., care e socotit anul fondării oraşului.

The post Cele mai vechi oraşe din Europa, care merită să fie vizitate first appeared on Turism Istoric.

Situată pe Coasta de Vest a bătrânului continent, Lisabona s-a bucurat de aprecierea specialiştilor din industria turismului şi a câştigat, în cadrul unei gale europene a Premiilor World Travel Awards, considerate Oscarurile în domeniul turismului, desfăşurată recent în Antalya, Turcia, titlul de metropola ideală pentru vacanţele de tip city-break.

Peste 230.000 de experţi, jurnalişti şi consultanţi avizaţi au acordat premiul metropolei devenită, încă din 1994, un important centru cultural european. Clima plăcută, plajele situate la doar 20 de minute de oraş şi raportul avantajos calitate-preţ al serviciilor oferite au fost doar trei dintre factorii care i-au convins pe specialişti să acorde premiul cel mare capitalei portugheze.

„Suntem încântaţi de rezultatul anunţat de comisia care a supravegheat competiţia. Premiul acordat reprezintă o recunoaştere a muncii depusă de autorităţile administrative, care şi-au dorit să se ridice la cele mai înalte standarde în turism“, a declarat Paula Oliveira, directorul executiv al asociaţiei ce promovează imaginea Lisabonei în lume.

Pentru marele premiu au concurat şi alte capitale din Europa, precum Dublin (Irlanda), Paris (Franţa), Roma (Italia), Madrid (Spania), Istanbul (Turcia) şi Londra (Anglia).

Lisabona a mai primit de două ori titlul de cea mai căutată destinaţie de weekend, în 2009 şi în 2010.

The post Care este destinaţia europeană perfectă pentru city-break-urile de weekend ? first appeared on Turism Istoric.

Gaziantep

Situat în sud-estul Turciei, Gaziantep ocupă un loc important în cadrul topului celor mai vechi oraşe din lume, fiind considerat un important centru industrial şi comercial datorită culturilor de fistic, plantaţiilor de măslini şi viţă de vie. Legendele spun că hitiţii, un popor de origine indo-europeană, au fost primii locuitori ai acestui tărâm încă din anul 3650 î.Hr. Oraşul care, în prezent, are o populaţie de aproximativ 730.000  de locuitori şi se întinde pe o suprafaţă de 7.642 kilometri pătraţi, mai este cunoscut şi sub numele de Antep.

Ierusalim

Supranumit şi Oraşul sfânt de către creştini, musulmani şi iudei, Ierusalimul este situat în regiunea istorică Palestina şi deţine o populaţie de aproximativ 800.000 de locuitori. Oraş cu o zbuciumată istorie antică şi medievală, Ierusalimul a fost atacat de 52 de ori, asediat de 23 de ori şi distrus complet de două ori. În ciuda perioadelor nefaste pe care le-a traversat, oraşul ocupă un loc important în cadrul listei celor mai bătrâne localităţi, fiind considerat o destinaţie de top pentru turiştii din lume. Cei dornici să calce pragul Ierusalimului, pot vizita aici Templul lui Solomon şi Mormântul Regelui David.

Kirkuk

Aflat la aproximativ 240 de kilometri de capitala Irakului, Bagdad, Kirkuk ocupă  locul trei în lista celor mai bătrâne oraşe din lume, fiind considerat capitala regatului asirian în anul 1.000 î.Hr. Deşi nu se mai bucură de aceeaşi importanţă ca în trecut, Kirkuk rămâne o regiune importantă în cultura arabă, motiv pentru care, în 2010, a fost desemnat capitala culturală a Irakului.

Zurich

Situat la 408 metri deasupra nivelului mării, Zurich a fost desemnat, în septembrie 2012, oraşul cu cel mai ridicat salariu brut pe cap de locuitor, potrivit studiului realizat de UBS. Mai mult, specialiştii l-au catalogat drept unul dintre cele mai bogate oraşe din lume, având în vedere că, în trecut, romanii îl foloseau ca centru de colectare a taxelor pentru cei care importau sau exportau bunuri în zonă.

Konya

Aflat la sud capitala Turciei, Ankara, oraşul Konya este unul dintre cele mai „bătrâne“ localităţi din lume, fiind cucerit de turcii în secolul al XI-lea şi de mongoli în secolul al XIII-lea. Deşi o legendă frigiană spune că oraşul Konya ar fi primul construit după Marele Potop, istoricii susţin că nu există documente care să ateste, cu exactitatea, perioada în care au fost ridicate edificiile aici.

Giza

Situat în apropierea oraşului Cairo, pe Valea Nilului, Giza este a treia metropolă ca mărime din Egipt şi are aproximativ 3.300.000 de locuitori. Construit în jurul anului 2568 î.Hr., oraşul reprezintă astăzi o destinaţie preferată de turişti datorită monumentelor culturale deţinute, precum Marile piramide de la Giza şi Sfinxul.

Xi’an

Construit în jurul anului 2205 î.Hr., Xi’an a fost considerat una dintre cele patru capitale ale Chinei din Antichitate. Mai mult, în trecut, oraşul a fost cunoscut sub denumirea de Chang’an şi a devenit faimos datorită armatei de teracotă deţinută de împăratul Qin Shi Huangdi. Asemenea egiptenilor, chinezii credeau în nemurirea sufletului, motiv pentru care, în viaţa de apoi, Qin a dorit să fie păzit de soldaţii săi şi a ordonat slujitorilor să construiască o armată formată din 8.000 de militari din teracotă.

Assiut

Amplasat în partea de Sud a Egiptului, la aproximativ 400 de kilometri de Cairo, Assiut este unul dintre cele mai populate oraşe din regiunea africană, având un număr de aproximativ 400.000 de locuitori. Deşi este considerat o zonă săracă în monumente culturale, Assiut deţine, totuşi, o necropolă cu mormintele demnitarilor care au trăit acum 12 secole.

Luxor

Situat pe malul Nilului, Luxor este considerat unul dintre cele mai vechi oraşe de pe mapamond datorită descoperirilor arheologice importante făcute în zonă. Supranumit „cel mai mare muzeu în aer liber“, oraşul Luxor a devenit faimos pentru monumentele culturale găzduite, asemenea templului Karnak, şi a fost desemnat, în trecut, capitala Egiptului. Deşi nu cunosc anul în care s-a realizat atestarea documentară, istoricii estimează că oraşul ar fi fost construit în jurul anului 2160 î.Hr.

Lisabona

Considerat unul dintre marile centre culturale europene, Lisabona bifează un loc important pe lista celor mai vechi oraşe din lume, fiind construit în anul 2.000 î.Hr. Cei dornici să calce pragului metropolei din Portugalia, pot vizita aici Turnul Belém şi Mănăstirea Jerónimos.

Cât de vechi sunt oraşele din România

Deşi nu ocupă un loc în clasamentul celor mai bătrâne oraşe din lume, metropolele din ţară au o vechime considerabilă. Astfel, prima atestare documentară a oraşului Sighişoara, apare în 1280, urmând ca Bucureştiul să fie recunoscut tocmai în 1459. Sibiul deţine un loc fruntaş în topul oraşelor vechi din România, acesta fiind atestat documentar încă din 1223.

Sibiu

The post Ce oraşe „bătrâne“ din lume sunt încă pline de viaţă şi de miracole first appeared on Turism Istoric.

Fie că este o escală scurtă sau se întinde de-a lungul a 24 de ore, merită să te aventurezi în afara aeroportului într-unul dintre aceste opt oraşe. Experienţa în sine s-ar putea să fie la fel de memorabilă ca şi destinaţia ta finală de vacanţă.

1. Reykjavik, Islanda

Să ajungi în capitala Islandei, în toiul iernii, poate părea cam nepotrivit, dar oraşul are multe de oferit călătorilor din punct de vedere istoric şi cultural.

Cei care sunt presaţi de timp pot face un tur al oraşului, vizitând principalele atracţii turistice. Tjörnin, un lac central, poate fi folosit ca punct de referinţă, deoarece cele mai multe dintre muzeele oraşului şi atracţiile turistice sunt la câţiva paşi de el. Pentru călătorii cu un pic mai multă flexibilitate în programul lor, se pot include Perlan, Muzeul Naţional şi Biserica Hallgrímur, ca să nu mai vorbim despre viaţa de noapte care este plină de culoare.

2. Zürich, Elveţia

Zürich este cel mai mare oraş al Elveţiei, aşa că, din păcate, nu există timp suficient pentru a vizita tot ce-ţi doreşti. Să ajungi în centrul oraşului nu este dificil. Există suficiente mijloace de transport, tramvaie şi autobuze, dar şi trenuri care pleacă din aeroport şi ajung la gara centrală în doar 10-15 de minute.
Pentru avea parte de o vedere pitorească a oraşului, la preţuri accesibile, poţi vizita Grossmünste, care odată servea drept catedrală romană. De asemenea, la Bahnhofstrasse poţi merge pentru a face cumpărături sau poţi vizita Kunsthaus pentru a te bucura de arta elveţiană.

3. Praga, Cehia

Unul dintre avantajele de a face o escală la Praga este acela că aeroportul are o facilitate în Terminalul 1 unde îţi poţi lăsa bagajele pentru 24 de ore. Deşi o plimbare cu taxiul de la aeroport către centrul oraşului poate fi costisitoare, odată ce ajungi în oraş, costurile sunt în general mici în comparaţie cu cele mai multe destinaţii din Europa de Vest.
Pentru un tur pitoresc, poţi opta pentru o plimbare cu vaporul pe râul Vltava sau poţi alege să te plimbi cu bicicleta, dacă vremea este frumoasă. În cazul în care mergi pe jos, asigură-te că asculţi clopotul Ceasului Astronomic din Piaţa Oraşului Vechi şi vizitezi Castelul Praga, pentru o incursine rapidă în istoria Cehiei.

4. Londra, Marea Britanie

Oraşul are câteva aeroporturi diferite şi toate sunt accesibile (metroul până la Heathrow sau trenuri expres şi autobuze către Gatwick si Stansted).  În cazul în care următorul tău avion pleacă în câteva ore, cel mai bine este să rămâi pe loc pentru că aeroporturile din Londra sunt foarte aglomerate.
Însă, dacă timpul îţi permite, poţi  merge până la staţia Green Park.  După ce cobori, traversezi parcul până când ajungi la Palatul Buckingham. De aici, o poţi lua spre nord către Mayfair, pentru cumpărături, sau spre vest, către South Kensington, pentru  a vizita celebrele muzee.

5. Bruxelles, Belgia

O excursie prin Bruxelles ar putea să-ţi amintească de o altă capitală europeană romantică. Oraşul a fost, de fapt, modelat după Paris, iar asemănările şi diferenţele sunt evidente. Situat la doar 12 kilometri de aeroport, oraşul Bruxelles trebuie neapărat să fie vizitat. Pentru un tur interactiv şi rapid al oraşului, poţi opta pentru un tur cu bicicleta sau poţi explora oraşul pe jos.
Îţi poţi începe vizita de la Grand-Place, considerat inima oraşului, pentru a te bucura de arhitectura impresionantă barocă. De asemenea, poţi merge la sediul Uniunii Europene, pentru un tur audio al Parlamentului, sau pur şi simplu poţi opta să vizitezi magazinele locale de ciocolată, nu înainte de a trece pe la Muzeul Ciocolatei din Belgia.

6. Lisabona, Portugalia

Oraşul este cunoscut pentru arhitectura sa fascinantă şi clima plăcută şi este la doar opt kilometri de aeroport. În cazul în care soseşti în Lisabona pe timp de zi, optează pentru transportul public sau ia un taxi pentru a ajunge în oraş.

O excursie la Lisabona nu ar fi completă fără vizitarea Turnului Belem, un punct de reper despre care se spune că poate fi comparat cu Turnul Eiffel din Paris sau Big Ben din Londra. Poţi bea o cafea în Baixa, aflată de-a lungul Rua Agusta, sau poţi merge la Jardim da Estrela doar pentru a vedea sute de flori superbe.

7. Madrid, Spania

Similar aeroportului din Praga, cel din Madrid oferă spaţiu de depozitare a bagajelor în terminalele 1, 2 şi 4. Îţi poţi începe scurta excursie din Plaza Mayor, o piaţă situată în inima Madridului. Muzeul Prado oferă artă europeană din secolul al XII-lea, poţi admira celebrul tablou Guernica al lui Picasso sau poţi vizita Palatul Regal. Pentru o gustare, te poţi opri în Mercado de San Miguel, o piaţă acoperită, unde poţi gusta tapas, vin, stridii şi produse de patiserie.

8. Istanbul, Turcia

Cu adevărat un oraş unic, Istanbulul este împărţit între două continente. După o scurtă plimbare cu barca pe partea europeană, călătorii pot ajunge în Asia pentru a experimenta o altă parte a oraşului Istanbul. Aeroportul este la aproximativ 24 de kilometri de oraş şi sunt disponibile diverse opţiuni de transport, inclusiv taxiuri, autobuze şi metrou.

Odată ajuns în centrul oraşului, faimoasa Moschee Albastră şi Catedrala Sfânta Sofia se află în imediata apropiere a Piaţei Sultanahmet. Muzeul de Artă turcească şi islamică, Basilica Cisterna şi Palatul Topkapi sunt, de asemenea, în apropiere. Pentru o oprire mai îndelungată, poţi cumpăra seveniruri din Marele Bazar sau te poţi relaxa la băile turceşti.

9. Amsterdam, Olanda

Consideră-te norocos dacă escala ta se întâmplă să fie în Amsterdam. Mulţi turişti găsesc acest oraş încântător. Aeroportul Schiphol este la mai puţin de zece kilometri distanţă de oraş şi transportul este lejer. În douăzeci de minute se poate ajunge cu trenul la Gara Centrală din Amsterdam. Odată ajuns în oraş, în cazul în care alegi să mergi pe jos, asigură-te că ai la tine o hartă pentru că multe dintre numele străzilor arată similar persoanelor străine.

Muzeul Anne Frank şi Muzeul Van Gogh sunt două atracţii cunoscute, dar nu la fel de notorii precum Cartierul Roşu care se află la doar câţiva paşi de gară şi de magazinele în aer liber.

10. Frankfurt, Germania

Aflat la 12 kilometri de aeroport, oraşul Frankfurt este accesibil prin intermediul unui tren rapid şi ieftin. Poţi vizita Turnul Principal, pentru a avea o vedere de la înălţime a oraşului, sau poţi mânca un „Apfelwein“ tradiţional în Oraşul Vechi. În cazul în care vremea este rea sau dacă ai starea de spirit pentru a merge la muzee, este foarte uşor, pentru că cele mai multe dintre ele sunt aliniate de-a lungul râului. Römerberg este o piaţă centrală unde în fiecare an, de Crăciun, se organizează târguri de cadouri.

The post Când escala face parte din vacanţă – cele mai bune oraşe pentru o oprire între două avioane first appeared on Turism Istoric.

Atunci când vorbim de aşezări cu o istorie de milenii ne gândim, aproape automat, la oraşele din Orientul Mijlociu:  Damasc, Ierihon, Byblos, Sidon, Susa sau Babilon. Acestea au vechimi care, în cazul unora dintre ele, depăşesc 10.000 de ani. În această situaţie, Europa nu mai pare deloc o „Lume Veche”, aşa cum îi spun americanii, ci mai degrabă un fel de vârstă a adolescenţei pe harta evoluţiei centrelor urbane. Totuşi la o privire mai atentă putem descoperi centre urbane ce pot fi integrate în lumea veche a celor orientale.

Zurich (Elveţia)

Deşi aşezat într-o regiune total neprietenoasă în urmă cu câteva mii de ani, dovezile arheologice au arătat că Zurich este unul dintre cele mai bătrâne oraşe europene, cu o istorie continuă de cel puţin 7000 de ani. Numeroase locuinţe datând din neolitic şi epoca bronzului, aşa cum sunt cele din Pressehaus sau Mozartstrasse, au fost scoase la lumina încă din secolul al XIX-lea.

Mai mult, în anul 2004, vestigiile unei culturi neştiute, celebra de acum La Tene, arată că populaţiile celtice au continuat să îşi ducă existenţa în acelaşi spaţiu locuit de milenii, iar numele aşezării, Turegus, este menţionat prima dată în anul 853 i.Hr. Celţii helveti au fost urmaţi, apoi, de romanii care au dat aşezării numele de Turicum şi au transformat-o într-unul dintre cele mai importante centre de colectare a taxelor din Germania Superior. Alamanii se stabilesc în apropierea lacului Zurich în secolul V d.Hr. şi schimbă denumirea orasului în Ziurichi, doar un pas până la apariţia Zurichului teuton în secolul al IX-lea. Astăzi, Zurich a fost declarat oraşului cu cele mai bune condiţii de viaţă din lume şi, totodată, cel mai bogat oraş european. În acelaşi timp, oraşul a fost numit Capitala Culturală a Elveţiei.

Istanbul (Turcia)

În anul 2008, în timpul unor lucrări la Canalul Marmara, a fost scoasă la lumină o aşezare străveche, cu o vârstă impresionantă: 8.700 de ani. Era vorba de cea mai veche atestare a unei comunităţi stabile în zona Bosforului. Dovezile arheologice descoperite până în acel moment vorbeau de o comunitate neolitică veche de 5.500 – 7.500 de ani. Tracii au fost cei care au urmat societăţii neolitice, traci care au ridicat portul Lygos şi aşezările din jurul său în secolul al XIII-lea î.Hr. Astăzi, urme ale zidului trac mai sunt înca vizibile în apropierea palatului Topkapi. Lygos a fost apoi colonizat de către navigatorii greci din Megara, mai precis în anul 685 i.Hr.

Câţiva ani mai târziu, în 667 î.Hr., regele grec Byzas a pus bazele unei aşezări pescăreşti al cărei nume avea să rămână celebru peste veacuri, Byzantion (Bizanţ). Cucerit de romani odată cu restul Greciei, Byzantionul îi apare împăratului Constantin cel Mare într-un vis profetic. Şase ani mai târziu, în anul 330 d.Hr, Bizanţul era redenumit Constantinopol şi devenea capitala Imperiului Roman. A fost cucerit, după mai bine de un mileniu, de către Imperiul Otoman, la 29 mai 1453, în urma unui asediu de 53 de zile, asediu în care a fost folosit pentru prima data în istorie tunul ca armă de asediu. Redenumit Istanbul, oraşul a rămas capitala Imperiului Otoman până la 20 octombrie 1923, dată la care capitala noii republici turce a fost mutată la Ankara. Astăzi, Istanbulul este o metropolă, fiind cel mai populat oraş din Europa si al patrulea din lume, cu o populaţie de aproape 13 milioane de locuitori. În anul 2010, Istanbul a fost desemnat de catre UNESCO drept Capitala a Culturii Europene.

Marsilia (Franţa)

Este oraşul cel mai vechi din Franţa şi una dintre aşezările ale cărei istorii se pierd în timp. Cele mai vechi dovezi ale existenţei unei comunităţi umane în zona datează de 30.000 de ani, aşa cum o arată artefactele preistorice descoperite în peştera subacvatică Cosquer. O altă descoperire a scos la iveală urme ale unor construcţii din cărămidă, vechi de 8000 de ani.

Legenda spune că un grup de navigatori greci, grup condus de un anume Protis, a acostat pe ţărmul unei aşezări locuite de tribul galic al Ligurilor, în preajma anului 600 î.Hr. Primit la un banchet regal organizat de liderul local, Protis l-a impresionat pe acesta şi a primit mâna prinţesei Gyptis ca semn al aprecierii de care se bucurase în rândul localnicilor. Imediat după căsătorie, cei doi s-au stabilit pe un deal din apropiere, acesta fiind si punctul de început al coloniei elene Massalia. Massalia, aliat tradiţional al Romei în conflictele cu etruscii, galii şi celtii, şi-a pierdut autonomia în anul 49 î.Hr, ca urmare a sprijinului acordat lui Pompei in războiul cu Iulius Cezar. Cucerită iniţial de vizigoţi, aşezarea a căzut în mâinile francilor, trib de origine germană, în secolul al VI-lea d.Hr. Parte a Imperiului Francilor şi apoi a Franţei, Marsilia a rămas până azi cel de al doilea oraş ca importanţă al Franţei.

Lisabona (Portugalia)

Cel mai mare oraş lusitan şi capitala a Portugaliei, Lisabona, are o istorie ce se întinde până în neolitic, în vremuri în care era locuit de triburi ibere. Aceştia au fost şi constructorii uriaşilor megaliţi (dolmene şi menhire) încă vizibili în împrejurimile oraşului. După invazia celţilor indo-europeni din mileniul I î.Hr., cele două populaţii s-au contopit, dând naştere celtiberilor, aşa cum este şi cazul tribului Cempsi ce se regăsea în zona actualei Lisabone. Dovezi arheologice susţin că fenicienii au pus bazele unei înfloritoare aşezări, în preajma anului 1200 î.Hr, aşezare pe care au numit-o Allis Ubo (Port sigur), deşi ipoteza este încă disputată între istorici.

Conform tradiţiei transmisă din generaţie în generaţie, întemeietorul cetăţii Lisabonei ar fi fost însuşi Ulise, eroul grec din Iliada şi Odiseea lui Homer, cel care a şi numit aşezarea Ulyssippo. Intrată în rândul provinciilor romane după căderea Cartaginei, Lisabona (pe atunci numită Olissipona) s-a numărat printre puţinele regiuni în care cetăţenii au primit drepturi egale cu latinii şi chiar cetăţenia romană. A urmat, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., dominaţia maura asupra Lisabonei, perioada marcată de o puternică dezvoltare atât economică, cât şi culturală, a cetăţii care devenea vădit una dintre cele mai importante aşezări din peninsula iberică. Abia în anul 1147, cavalerii cruciaţi conduşi de Alfonso I al Portugaliei au reuşit să recucerească Lisabona şi sa o alipească Portugaliei. Deşi nici astăzi nu există vreun document oficial care sa o ateste drept capitală a ţării, Lisabona este considerata de facto oraşul reprezentativ al Portugaliei.

Cadiz (Spania)

Este considerat cel mai „bâtran” oraş din întreaga Europa Occidentală. Înfiinţat de către fenicieni sub numele de Gadir, în anul 1104 î.Hr., Cadizul a fost şi a rămas până astăzi unul dintre cele mai importante centre urbane ale peninsulei iberice. Vechii greci aveau propria versiune despre întemeierea oraşului, susţinând că piatra de temelie a fost pusă chiar de către legendarul erou Hercule, după uciderea monstrului Geryon, cea de a X-a dintre cele XII munci pe care a trebuit să le ducă la îndeplinire.

Devenit colonie cartagineză în anul 500 î.Hr., Cadizul este cucerit de către Scipio Africanul în anul 206 î.Hr., şi ramanea parte a Imperiului Roman pana la sosirea vizigotilor in anul 410. Maurii îl preiau din mâna acelorasi vizigoti in anul 711, asta dupa o perioada destul de scurta in care fusese alipit Bizantului, si il pastreaza in stapanirea lor până în anul 1262, atunci cand au fost alungati de catre Alfonso al X-lea de Castilia. în prezent, multe dintre vechile sale clădiri si monumente au fost restaurate, oferind Cadizului (Qadis în limba arabă) farmecul care l-a făcut celebru în Antichitate si Evul Mediu.

Chania (Grecia)

Probabil cel mai vechi oraș locuit permant al Greciei, Chania și-a început existența încă din era miceniană, istoricii și arheologii susținând că bazele sale au fost puse în anul 1400 î.Hr., cu puțin înainte ca orașe ca Atena, Larnacca sau Teba să ia naștere. Și cu toate acestea, descoperirile arheologice recente din districtul Kasteli susțin ipoteza conform căreia așezarea a fost fondată încă din neolitic, de populațiile native ale Balcanilor. Numită de către grecii dorieni (sosiți în anul 1100 î.Hr.) Cydonia, termenul elen pentru gutuie, cetatea s-a bucurat de o mare însemnătate în vechea Elada, atât de însemnată încă a fost pomenită chiar și în Odiseea lui Homer.

După mai bine de un mileniu de existentă în rândul orașelor state grecești, Cydonia a fost cucerită, în anul 69 d.Hr., de către consulul roman Caecilius Metellus, cel care a și păstrat privilegiile cetățenilor cydonieni. Chania a intrat apoi în stăpânirea unui Bizanț timpuriu, fiind ulterior ocupată de către arabi în anul 824. Recucerita de către bizantini, cetatea este donată, în anul 1204, liderului celei de a patra cruciade, Bonifaciu, Marchiz de Montferrat. Acesta nu a apreciat, însă, darul ce i s-a oferit, și a vândut Chania către negustorii venețieni pentru doar 100 de mărci de argint. A fost, poate, cea mai înfloritoare perioadă din întreaga istorie a cetății.

În fapt, majoritatea clădirilor-monument de astăzi datează perioadă dominației venețiene. A urmat cucerirea otomană din 1645, moment în care Chania devine reședința pasei de Creta, iar istoria sa este marcată de nenumăratele conflicte dintre cretani și turci. Abia în 1922 Chania a revenit Greciei, după aproape două milenii de ocupații străine. Astăzi, orașul este al doilea că mărime din Creta și, cu cei 120.000 de locuitori, a devenit cea mai populată urbe elenă după Atena și Thesalonic.

Paris (Franţa)

 Cu cei 6.200 de ani de istorie neîntreruptă atestați de istorici, Parisul se numără printre cele mai vechi orașe europene și, alături de Marsilia, se poate alătura unei selecte liste a „venerabilelor urbe” ale planetei. Primii locuitori ai actualei capitale a Franței au fost reprezentanții culturii Chasseen, cultură din epoca de piatră ce s-a întins pe aproape un mileniu (4500-3500 î.Hr.). Au urmat parisii, trib celtic ce a fondat o așezare pescărească pe malul Senei, în zona în care se află actuală Ile de la Cite. Bucurându-se de o poziție strategică ideală, așezarea atrage atenția și este cucerită de către Iulius Cezar în anul 59 î.Hr., în timpul războiul galo-roman, și primește de la latini denumirea de Lutetia. Astfel este regăsită în documentele oficiale de la Roma până în anul 212, atunci când Lutetia devine Paris, după numele tribului celtic ce precedase invazia romană. Căderea Imperiul Roman și invazia hunilor lui Attila aduce o frumoasă legendă locală.

Se spune că hunii au evitat să atace orașul numai datorită pioșeniei Sfintei Genevieve, cea care a și rămas patronul spiritual al Parisului până în ziua de azi. Odată cu invazia francilor lui Childeric I, din anul 464, Parisul este ocupat și transformat în capitala Imperiului Francilor, sub Clovis I, în anul 508. Confruntat cu numeroase atacuri vikinge, Parisul intră, apoi, treptat, sub autoritatea coroanei franceze și a dinastiei capetiene care există și astăzi. Orașul cunoaște o dezvoltare intensă și, de la clădirile medievale de lemn și traiul sărăcăcios al localnicilor, devine un veritabil oraș luminat, un adevărat simbol al Renașterii și al dezvoltării culturii și artei în toate formele lor. Astăzi, Parisul este unul dintre cele mai mari și mai dezvoltate centre urbane ale lumii, fiind vizitat anual de peste 45 de milioane de turiști, marea lor majoritate străini. De asemenea, Parisul este și cel mai scump oraș al lumii în care poți alege să locuiești.

Starcevo (Serbia)

Locul bătrânului, așa cum se traduce Starcevo în limba sârbă, nu este, probabil, la fel de cunoscut cititorilor precum orașele prezentate mai sus. Și totuși, Starcevo este unul dintre cele mai vechi orașe europene, cu o istorie continuă ce durează de mai bine de 6200 de ani. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme ale unui culturi străvechi, denumită cultura Starcevo, ce se regăsește în estul Europei și în Balcani, și care are o vechime de circa 9000 de ani. Cultura Starcevo a dispărut brusc în jurul anului 4200 î.Hr., an în care istoricii presupun că a avut loc invazia pelasgilor, o populație aproape mitică despre care se crede că era formată din vechii locuitori ai Balcanilor. În prezent, Starcevo are numai 8048 de locuitori și face parte din provincia autonomă Voivodina.

Varna (Bulgaria)

Poate că nu vă așteptați, dar unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii se află la sudul Dunării, și nu în Orientul Apropiat, lăcașul străvechilor Damasc și Ierihon. Este vorba de Varna, oraș în jurul căruia au fost descoperite peste 30 de așezări a căror vârstă este una de-a dreptul matusalemică, peste 100.000 de ani. Evident, nu putem vorbi decât de populații tribale și nu e o locuire permanentă. Aceasta începe acum aproximativ 6000 de ani, este vorba de membrii culturii Varna, aceeași cultură căreia i se atribuie cele mai vechi atestări ale prelucrării aurului. Existența tracilor (geți, terizi sau crobyzi) este semnalată încă din anul 1000 î.Hr., urmată la scurt timp (secolul VII î.Hr.) de cea a coloniștilor greci din Milet.

Aceștia din urmă pun bazele centrului comercial Odessos, nume cu valențe pregrecesti, probabil un mixt al culturilor tracă și elenă. Asemenea majorității orașelor vechi balcanice, Odessos a fost preluat de români și, după scindarea Imperiului, a trecut în administrația Bizanțului. Numele de Varna apare în documentele oficiale în secolul al VI-lea d.Hr, uneori sub forma Varuna, probabil după o denumire slavă a apei (wer – apa). Varna este ocupată de otomani la scurt timp după căderea Constantinopolului din 1453 și rămâne parte componentă a Imperiului Otoman până la eliberarea Bulgariei, din anul 1878, de către trupele ruso-române comandate de principele Carol I. Astăzi, Varna este cel de al treilea oraș, ca mărime, al Bulgariei, după Sofia și Plovdiv, și cel de la 92-lea din Uniunea Europeană.

Mangalia (Romania)

Deşi nu se numără printre cele mai vechi oraşe ale Europei ( lista urbelor cu milenii întregi de existenţă neîntreruptă este una uriaşă), Mangalia se poate mândri ca este cel mai vechi oraş locuit permanent din România încă din epoca antică. A nu se înţelege şi cea mai veche aşezare urbană atestată pe teritoriul ţării noastre. Acest privilegiu aparţine Histriei, străvechea cetate greceasca fondată, conform istoricului Eusebiu din Cesarea (cca 263-339), în timpul celei de a 33 a olimpiade antice, mai precis între anii 657 – 656 î.Hr.

La Mangalia, primii care s-au stabilit au fost tracii, cei care au întemeiat aşezarea cunoscută sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei aşezări trace, grecii acostaţi aici au construit cetatea care avea să rămână în istorie sub numele de Callatis, faimoasa pentru prosperitatea sa materială şi spirituală, dar şi pentru faimoşii cărturari pe care i-a adăpostit între zidurile ei. Înteimeiată la sfârşitul secolului IV i.e.n., de către locuitorii Heracleei Pontice, localizată pe malul asiatic al Mării Negre, cetatea a fost botezată în amintirea pârâului Cales, care scalda pământurile metropolei Heracleea. Previziunea unui oracol a fost cea care s-a aflat la baza construirii Callatisului, cetate care avea să devină într-un timp scurt, una dintre cele mai puternice din zona, dar în acelaşi timp, şi una dintre cele mai bogate.

Invazia avarilor catre sfârşitul secolului V e.n. avea să pună capăt definitiv uneia dintre cele mai frumoase şi prospere cetăţi ale Pontului Euxin. Puternică cetate a devenit o simplă aşezare portuară, care şi-a păstrat pentru multă vreme aspectul părăsit. Menţionarea pe o harta din Pisa, care datează din secolul XII, reînvie aşezarea sub numele de Pangalia sau Pancalia, echivalentul în greacă bizantină pentru „Callatis” din greacă clasică, tradus prin „cea frumoasă”. Două secole mai târziu, un călător francez, Walerand de Wawrin, pomeneşte de un port pe care îl numeşte Panguala, construit pe locul fostei cetati Callatis. Funcţia comerciala a portului a inceput sa paleasca, iar prima mentionare a asezarii sub numele de Mankalia este făcută în 1593, de către Paolo Giorgi. Un alt explorator din secolul XVII, de data aceasta turc, Evlia Celebi, vorbeşte despre Mankalia ca despre unul dintre cele mai mari porturi din Dobrogea. Mangalia a fost declarată în 1899 prima staţiune climaterică maritimă şi balneară din România, după ce analizele de laborator stabilisera că apele sale minerale sunt sulfuroase, alcaline, uşor cloruro-sodice şi iodurate.

The post Zece oraşe străvechi ale Europei ce mustesc de istorie. Află care este cea mai veche urbe locuită de la noi first appeared on Turism Istoric.

Deşi distanţa ar putea fi lejer parcursă într-o jumătate de zi, sunt aproximativ 320 de km , pentru un adevărat traseu ar fi bine să vă rezervaţi cam jumătate de săptămână. Drumul o să vă poarte de-a lungul extremităţii vestice a continetului nostru, scăldat de apele Atlanticului, traversând zone cu lacuri saline, câmpii, dar şi păduri de pini, dealuri împădurite şi văi acoperite cu vii.

Ar fi bine să nu vă vedeţi de drum, ci să vă rezervaţi câteva ore, ca ieşind de pe autostrada ce leagă cele două metropole, să puteţi merge către coastă pentru a vă delecta cu un peisaj uluitor: plaje cu un nisip alb, lagune, dar şi tărmuri stâncoase. Plecând din Porto, nu înainte de a fi hoinărit suficient pe străzile oraşului medieval şi de a fi băut – cu o seară înainte – unul din celebrele vinuri care i-a purtat faima în întreaga lume, puteţi să mai faceţi o oprire la Vila Nova de Gaia, inima industriei viticole. Aici inconjuraţi de terase de vii de pe pantele fluviului Douro, relaxaţi-vă câteva ore şi deprindeţi ce puteţi din secretele vinului. Apoi revenind pe drumul spre capitala Lisabona, nu rataţi bisericile, mănăstirile medievale şi clădirile universităţii din Coimbra, fosta capitală, dar şi castelele ce datează din Evul Mediu, ridicate deasupra oraşelor şi satelor, precum Leiria.

Dacă veţi trece prin Coimbra în timpul anului universitar veţi avea o surpriză: veţi putea vedea studenţi îmbrăcaţi încă în tradiţionalele robe negre. Atenţie, vara ar fi bine să aveţi un insecticid la voi. Apropiindu-vă de Lisabona veţi remarca apele fluviului Tejo, dar ar fi bine să vă apriţi prin unele sătuce pentru a vedea meşteşuguri tradiţionale: ţesături sau vase ceramice. Pentru cine vrea să se simtă chiar tratat regeşte poate apela la pousadas, locuri de cazare în castele sau conace unde vi se garantează o şedere cu totul specială.

Ajunşi la Lisabonaar fi bine să exploraţi şi străzile din districtul Alfama pentru a asculta cântecele populare într-un din nenumăratele localuri fado. Nu vă ataşaţi prea mult de maşina închiriată pentru drumul dintre cele două oraşe pentru că vă recomandăm să încercaţi şi o călătorie cu tramvaiul. Puteţi să încercaţi linia 28, care traversează oraşul de la est la vest, îndepărtându-se de centru şi urcând străzile înguste şi pietruite şi pantele abrupte ale cartierelor Bairro Alto, Baixa şi Alfama. Micile tramvaie se strecoară prin labirintul de străzi mici, pieţe, restaurante şi biserici. Daca vreţi puteţi coborî în cartierul Graca şi lua autobuzul 37 înpre Castelo de Sao Jorge, de unde puteţi admira întreg oraşul. Această mică escapadă durează cam o oră, dar merită din plin

The post Un traseu pe care nu-l veţi regreta Lisabona – Porto first appeared on Turism Istoric.