Știați că în Apuseni e un oraș care a fost proiectat chiar la Moscova, de un arhitect rus

Orașul Ștei a luat naștere în perioada anilor 1950. A fost ridicat în proximitatea satului cu același nume, între anii 1952-1956. În întregul său, orașul Ștei a fost proiectat chiar la Moscova, de un arhitect rus. De aceea, străzile au o formă unică în România, sunt paralele și deosebit de lungi.

Sovieticii au construit orasul Stei in patru ani (1952-1956), transformand satucul cu nici 200 de case intr-un oras cu 25.000 de locuitori. Au fost ridicate zeci de blocuri si baraci de locuit, un palat administrativ, cinci cinematografe, trei ringuri de dans, doua scoli, o baza sportiva, restaurant si magazine. Sute de ofiteri sovietici si soldati au ajuns la Stei in toamna anului 1952, dupa vreo trei ani de inspectare a zonei de echipe de geologi din URSS.

Înainte de ridicarea orașului sătenii erau cunoscuti in toata depresiunea Beiusului ca fiind cei mai buni cultivatori de varza si castraveti. “Iaca, ma, c-o venit si scartavetii!”- le strigau cumparatorii din Beius, Vascau, Baita si Arieseni, unde isi vindeau marfa. Porecla de “scartaveti” au purtat-o decenii de-a randul. Fara pasiuni politice, localnicii se ghidau in viata dupa principiul “fie ce-o fi, numai sa ne lase lumea-n pace”.

Inainte cu vreo doua saptamani de a ajunge rusii la Stei, intr-o zi de duminica, pe cand oamenii se pregateau sa mearga la biserica, anuntul facut de tobosarul satului a scos toata suflarea in ulita. Cu o voce grava, plina de importanta, barbatul le-a spus consatenilor sai ca trebuie sa se grabeasca sa-si adune recoltele de pe camp, ca peste gradinile lor cu zarzavaturi se va construi un “maree oras”. Vestea a cazut ca un trasnet pe bietii tarani. 

Vestea tobosarului din Stei a devenit certitudine intr-o zi insorita de toamna timpurie a anului 1952, cand un tren lung de nu i se vedea capatul s-a oprit in gara de langa gradina Teichi. Si pentru ca nu era ora la care trebuia sa vina marfarul dupa bustenii neamtului de la Berger, toti taranii de pe camp au lasat lucrul si au privit ciudata fieratanie. “Au venit rusii cat frunza si iarba. Si au inceput sa coboare din tren, si-au coborat si tot au coborat… pana ne-am saturat noi sa stam si sa ne tot uitam dupa ei. Au descarcat scanduri si materiale de constructie pe care le-au carat la marginea gradinilor cu varza din Tiguleasca, in Belgeasca, cum ii spuneam noi, cam pe unde se afla acum unitatea de pompieri si si-au ridicat acolo un fel de  orasel din baraci. In acelas timp , pe drum, in sat au intrat o gramada de masini de armata cu specialisti sovietici, care venisera cu avionul pana la Oradea, si imediat s-au apucat de lucru. Chiar de-a doua zi, au bagat buldozerele in haturile noastre si au inceput lucrarile din mai multe parti deodata. Bietii sateni s-au trezit cu toate zarzavaturile si culturile pline de scanduri si caramizi”, isi aminteste profesorul Simedre.

Printr-un decret din ianuarie 1956, satul Ștei devine oraș. Doi ani mai târziu, în 1958, guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej schimbă numele orașului în „Dr. Petru Groza”, revenind la vechea denumire, Ștei, abia în anul 1996.

Primul lucru construit de ruși in oraș

Prima grijă a elitei sovietice care venise la Stei a fost sa-si construiasca un local select chiar in centru viitorului oras. Restaurantul “Ardealul”, ridicat inaintea blocurilor de locuit, a fost pazit in toti cei zece ani cat a durat ocupatia sovietica, de soldati inarmati. In timp ce elita ruseasca chefuia pana in zori, sute de mii de tone de uraniu de la Baita au luat drumul Moscovei. Rusii erau al dracului de rezistenti la bautura, spun localnicii. Pentru aceeasi elita au fost construite blocuri cu doua nivele pe strada Lenin, unde era interzisa circulatia pentru a nu deranja. A urmat o baza sportiva si magazine exclusiviste, la care aveau acces doar cetatenii rusi. Pentru cei mai multi locuitori au fost construite blocuri de tip KD (cu pereti de panouri) si locuinte de tip BW (casute verzi de inspiratie nemteasca), pe fostele strazi Fruntasilor, Tineretului, Sportului, Eminescu etc. Tot in acea perioada s-au construit blocurile vechi (cu doua etaje) din cartierul Petrileni. In intregul sau, orasul Stei a fost proiectat la Moscova, de aceea strazile au o forma unica in tara, sunt paralele si deosebit de lungi.

In 1952, cand rusii au inceput sa exploateze in Muntii Apuseni si sa construiasca orasul Stei, Departametul Uraniului functiona sub conducerea romano-sovietica cu titulatura “Sovrom-Kwartit”. Zacamantul de uraniu de la Baita se afla aproape de suprafata. Pentru extractia si transportul minereului rusii au folosit toate mijloacele posibile, tren, avion, masini, au angajat peste 20.000 mineri si au folosit aproximativ 10.000 de soldati. Materialul de la Baita se transporta cu masini de mare tonaj la Stei, unde era prelucrat in trei mori, apoi se ambala in cisterne speciale si se expedia cu vagoanele prin Halmeu. Zilnic plecau cate doua-trei garnituri de tren. Rocile care aveau un continut foarte mare de uraniu erau transportate cu avionul de pe aeroportul amenajat pe un deal in partea estica a orasului Stei. Potrivit datelor statistice in cei 10 ani rusii au dus de la Baita peste 300.000 tone de uraniu de cea mai buna calitate. Cu aceasta cantitate de minereu, reactorul de la Cernavoda ar putea functiona 300 de ani. In 1960 rusii au parasit Steiul si bazinul minier.

Exploatarea intensivă de uraniu din bazinul minier Băița care a dus la prosperitatea orașului, a durat aproximativ 10 ani. Dupa plecarea rusilor mina a intrat in regim de exploatare strict secreta. În orașul Ștei era concasat (măcinat) minereul de uraniu exploatat în Băița, cantitatea cea mai importantă de minereu provenind din mina „Avram Iancu”, după unele surse depășind cantitatea de 300.000 de tone într-o perioadă de 10 ani.

Din anul 2019, orașul Ștei face parte din ruta culturală europeană a orașelor europene cu arhitectură de tip totalitarist, ATRIUM.

În anul 2020, printr-o Hotărâre de Guvern, orașul Ștei a fost declarat Stațiune turistică de interes local.