Capitala României este sufocată de construcţii, de mizerie, de lipsa de verdeaţă, iar specialiştii recomandă reinventarea mobilităţii urbane, precum şi dezvoltarea unor politici publice pentru îmbunătăţirea salubrizării. Acestea sunt concluziile unui raport independent privind starea nediului în Bucureşti, realizat de expertul independent prof. univ. dr. Cristian Iojă, la cererea Fundaţiei Comunitare Bucureşti și citat de Agerpres.
Raportul vine pe fondul plângerilor constante din partea bucureștenilor față de mizeria din oraș, lăsarea în paragină a marilor parcuri și a spațiilor verzi.
Conform documentului, elaborat de către expertul independent prof. univ. dr. Cristian Iojă, la cererea Fundaţiei Comunitare Bucureşti, Capitala a devenit un oraş sufocat de construcţii, ceea ce contribuie la poluarea aerului, zgomot, stres, fenomenul insulă de căldură (zone cu temperaturi mai înalte), reducerea oportunităţilor turistice şi economice, pentru sectorul serviciilor şi pentru investitori, reducerea atractivităţii şi a calităţii vieţii pentru proprii lui cetăţeni.
„Deseori, ponderea suprafeţelor verzi, racordarea la reţeaua de canalizare, regimul de înălţime şi volumetria nu respectă reguli urbanistice minimale”, se menţionează în raport. Pe acest segment, realizatorul cercetării recomandă o mai bună organizare şi planificare a spaţiului construit.
O altă problemă identificată în raportul de specialitate se referă la numărul foarte mare de autovehicule din Bucureşti şi mobilitatea urbană dominată de autovehiculul personal, „concomitent cu absenţa unor spaţii de parcare adecvate”. În viziunea specialiştilor, toate acestea „duc la poluare, zgomot, risc de accidente, salubrizare defectuoasă, degradarea spaţiilor verzi, degradarea trotuarelor şi a spaţiilor de circulaţie personală”. În acest sens, direcţia de acţiune recomandată este reinventarea mobilităţii urbane, cu accent pe eficientizarea transportului în comun, pe extinderea pistelor de biciclete şi pe rezolvarea problemei parcărilor.
Potrivit sursei citate, Bucureştiul este un oraş sufocat de mizerie. „Problema este atât de complexă, încât începe de la managementul deşeurilor şi ajunge până la mizeria din spaţiile publice: clădiri şi terenuri abandonate, murdărirea spaţiilor verzi şi a apelor, intervenţia foarte lentă în repararea infrastructurilor publice, intensificarea fenomenului de murdărire a clădirilor, lipsa toaletelor publice în zonele circulate, parcările improvizate. Oraşul este aproape imposibil să fie curăţat”, se menţionează în document. Ca soluţie pentru autorităţi este propusă dezvoltarea unor politici publice pentru îmbunătăţirea salubrizării, care să coreleze acţiuni şi actori interesaţi, astfel încât să permită o intervenţie concertată pentru curăţenia publică.
Raportul de specialitate notează, totodată, că Bucureştiul devine un oraş sufocat de lipsa de verdeaţă şi deconectat de la natură, „ceea ce contribuie la poluare, stres, creşterea temperaturii, spaţiu restrâns pentru recreere şi sport”. „Bucureştiul are puţine spaţii verzi, neîngrijite şi adesea inaccesibile, sub limita de 26 mp/locuitor impusă de legislaţia din România, ceea ce afectează dramatic calitatea vieţii. Chiar şi atunci când sunt bine îngrijite, costurile de întreţinere ale spaţiilor verzi sunt mult mai mari decât în oraşele din vestul Europei. Zonele periferice ale oraşului, inclusiv cele unde sunt proiecte rezidenţiale noi, au o accesibilitate foarte redusă la spaţii verzi”, sunt de părere experţii. Pentru a contracara această problemă, se propun: valorificarea potenţialului existent – zone umede, parcuri, spaţii verzi printre blocuri, Dâmboviţa, copacii de pe străzi -, preluarea unor modele de succes din străinătate, impunerea unor reguli de urbanism pentru noile construcţii rezidenţiale pot ajuta la remedierea acestei probleme.
La capitolul calitatea aerului, cercetarea relevă faptul că Bucureştiul este un oraş care se sufocă, din cauza poluării, cu un cost îngrijorător pentru sănătatea oamenilor şi calitatea vieţii. „Traficul rutier, producerea de energie electrică şi termică, activităţile industriale, activităţile ilegale, şantierele şi salubrizarea deficitară a oraşului sunt sursele cele mai importante cauzate de activitatea umană. Sistemele de monitorizare existente – atât cel public, cât şi cele promovate de societatea civilă – arată probleme evidente în privinţa particulelor în suspensie şi a dioxidului de azot, mai ales în timpul iernii”, se menţionează în document. Specialiştii recomandă, în acest context, ca reducerea poluării aerului să devină un obiectiv prioritar pentru autorităţi, societatea civilă, companii şi cetăţeni, pornind de la înţelegerea faptului că nu există un singur factor care duce la această problemă.
„Politici publice corelate între ele trebuie dezvoltate în mai multe domenii, pentru a corecta cauzele fenomenului şi pentru reuşi atingerea acestui obiectiv, dublate de campanii de conştientizare şi educare, precum şi de o colaborare autentică între autorităţi/instituţii responsabile, companii, ONG-uri”, notează sursa citată.
Un alt element negativ inclus în raport vizează incapacitatea administrativă. „Capacitatea instituţiilor publice de a gestiona problemele de mediu trebuie să se îmbunătăţească rapid. Fonduri şi resurse de competenţe există, la nivel local şi european, dar este important ca acestea să fie valorificate prin dialog interinstituţional şi cu ONG-urile. Bucureştiul are nevoie de o intervenţie colaborativă de urgenţă pentru remedierea problemelor de mediu, la care să contribuie în mod coordonat autorităţile – indiferent de culoarea politică -, societatea civilă, companiile, cetăţenii. Simplificarea unor proceduri, planificarea strategică şi cooperarea interinstituţională ar contribui decisiv la rezolvarea acestei probleme”, punctează experţii.
Principalele concluzii ale raportului:
- Bucureștiul are mai multă biodiversitate decât ne imaginăm. Natura este prezentă în cele mai diverse moduri și în cele mai neobișnuite locuri din oraș, de la specii autohtone de animale și plante la unele exotice. Acestea învață să trăiască împreună în feluri noi.
- Orașul are nevoie de un management unitar al spațiilor verzi și al celor acvatice. În prezent, gestionarea spațiilor verzi e divizată între Primăria Generală a Municipiului București prin Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement sau recent înființata Administrație a Parcului Natural Văcărești și primăriile de sector prin Administrațiile Domeniului Public, iar cimitirele sunt administrate de Administrația Cimitirelor sau de către diferite culte religioase.
- Soluțiile bazate pe natură trebuie încurajate și folosite și în spațiile publice, nu doar private, cum se întâmplă acum. E vorba de pereți verzi, acoperișuri verzi, grădini cu plante pentru consum, zone permeabile, zone de stocare a apei pluviale. Interesul pentru agricultura urbană și dezvoltarea unor zone experimentale pentru practicarea acesteia trebuie încurajat.
- Grădinile blocurilor trebuie refăcute, inclusiv prin participarea locatarilor. Acestea însumează suprafețe importante de spațiu verde, însă sunt adesea abandonate sau insuficient exploatate.
- Accesibilitatea spațiilor verzi trebuie să crească. Depărtarea de un spațiu de relaxare e o problemă mare în special pentru cei care locuiesc în noile complexuri rezidențiale, aflate de obicei la marginea orașului.
- Politicile legate de spațiile verzi și lacurile Bucureștiului trebuie gândite împreună cu cele din jurul orașului (Pădurea Băneasa, ariile naturale protejate). Dincolo de beneficiile ecologice, această infrastructură ar aduce avantaje economice și sociale.
- Diversitatea speciilor de arbori plantați trebuie păstrată. Pentru asta e nevoie de prioritizarea speciilor autohtone (frasin, tei, stejar, ulm), dar și a unor specii străine care s-au dovedit potrivite pentru București (stejar roșu american). Acestea ar trebui să înlocuiască speciile invazive (oțetar fals, ambrozie) și să oprească tendința de omogenizare, vizibilă în special la aliniamentele stradale.
- Terenurile abandonate trebuie reconstruite ecologic sau măcar întreținute. Acestea pot conecta infrastructura verde-albastră a orașului. Aceste spații — folosite în trecut pentru agricultură, platforme industriale, locuințe sau căi ferate — sunt dominate de vegetație spontană. Dimensiunea lor nu este încă cuantificată la nivelul Bucureștiului.
- Bucureștiul are nevoie de reconfigurarea și extinderea rețelei de monitorizare a calității apei. Concret, asta ar însemna crearea de noi puncte de măsurătoare și completarea listei de substanțe analizate (de exemplu: dezinfectanți, microplastice).
- Întrucât calitatea apelor de suprafață care tranzitează Bucureștiul se degradează, e nevoie de măsuri care să vizeze managementul inteligent al apei. Este vorba inclusiv de soluții bazate pe natură: sisteme de stocare a apei, sisteme de asigurare a infiltrării apei.
- Agricultura urbană ar putea contribui la susținerea proceselor ecologice din sol, în condițiile în care ar fi practicată la scară mai largă. În același scop, e nevoie ca autoritățile și asociațiile de locatari să lucreze pentru a îngriji corespunzător spațiile verzi, prin introducerea de iarbă și arbuști în grădinile de bloc.