Sfântul Ilie Tesviteanul, patronul verii caniculare

Sfântul Ilie Tesviteanul este sărbătorit în fiecare an la data de 20 iulie. Sfântul Prooroc Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roșu, însemnare ce nu apare la nici un alt prooroc.

Este una dintre cele mai interesante și complexe figuri de sfinți, putând fi considerat un sfânt ecumenic, deoarece este cinstit nu numai în creștinism ci și în iudaism și în tradiția islamică. În perioada sa pământească a făcut fapte bune dar a săvârșit și păcate, cel mai mare păcat fiind uciderea părinților săi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, trecându-l în rândul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de cai, scrie Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin, pe pagina de Facebook a instituției.

În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește toți dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Poporul îl celebrează pe Sfântul Ilie ca fiind patronul verii caniculare, cel care răcorește atmosfera desfăcând ploile. Ca orice sfânt, ține ca sărbătoarea lui să fie respectată cu strictețe, cu toate interdicțiile pe care le impune. Oamenii nu lucrează în această zi și nu mănâncă mere, pentru ca grindina să nu fie de mărimea lor.

Potrivit tradiției, în dimineața zilei de Sf. Ilie se culeg plante de leac, care se pun la uscat în podurile caselor și sunt folosite ulterior la vrăji și farmece. În această perioadă, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate numită și retezatul stupilor. Bisericile sunt pline în această zi de credincioși, cu bucate alese, pentru pomenirea morților.

Ziua Sfântului Ilie marchează și miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Luna iulie, denumită în popor și „cuptor”, este cea mai primejdioasă lună pentru culturile vegetale avându-l ca figură centrală pe Sf. Ilie, apărător dar și un adversar de temut al oamenilor, în funcție de cum aceștia respectă sau nu sărbătoarea. Astfel, Sf. Ilie rămâne, în calendarul agrar țărănesc, un „zeu” de temut în lupta cu diavolul.

Foto sus: Icoană pe sticlă „Ilie proroc cu car de foc, cu cai de foc”, autor necunoscut, anul 1828, școala de la Nicula, colecția Ciupe, arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei