În drumul spre mare cu siguranță ati vazut acest monument, de aceea am considerat că poate ar fi nimerit să descoperim istoria acestuia. În anul 1880, un tânăr inginer de doar 35 de ani, Anghel Saligny, a îngenuncheat Dunărea prin proiectarea şi execuţia podului ce mai apoi i-a purtat numele. Investiţia care a legat Dobrogea de restul ţării a costat 35 milioane de lei aur. Podul Anghel Saligny de la Cernavodă era, în momentul inaugurării, cel mai lung pod din Europa. 

Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge.

Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri.

Cu rampele de acces, cei 4087, 95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România şi al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală.

Cine este Anghel I. Saligny

Anghel I. Saligny s-a născut pe 19 aprilie 1854, la Șerbănești, județul Galați și a murit pe 17 iunie 1925, la București. De-a lungul carierei, acesta a fost academician, inginer constructor, ministru și pedagog român. Este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.

Acum peste 125 de ani era inaugurat, la Cernavodă, Podul Regele Carol I, care a fost redenumit ulterior Podul Anghel Saligny, după proiectatul şi exectantul construcției. Realizarea acestuia a asigurat legătura dintre București și Constanța, scoțând din izolare zone întregi. Totodată, timpul pe care oamenii și mărfurile îl petreceau pe drum a fost scurtat considerabil.

Cum a fost testată siguranța podului Anghel Saligny?

Podul a fost construit între anii 1890 și 1895 și este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile „Dorobanții”. După mai multe încercări de realizare a acestei construcții, în decembrie 1887, Guvernul  îl însărcinează pe Anghel Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă. După cinci ani de muncă, podul pespe Dunăre şi cel peste Braţul Borcea, care fac parte din acelaşi proiect, au fost finalizate.

La vremea respectivă, podul era cel mai lung din Europa și costase 35 de milioane de lei aur. Construcția a fost realizată la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge.

Inaugurarea a fost una cu fast la care a paticipat familia regala. Aceasta a avut loc în septembrie 1895, și a fost prezidată de însuși Carol I. Iată cum s-a desfășurat!

Un tren special cu oficialităţi a plecat din Gara de Nord din Bucureşti la ora 9.05 şi a sosit la Feteşti la ora 12.30. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint de Regele Carol I, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios. Proba rezistenței a fost un trenul de încercare format din 15 locomotive care a trecut pe pod cu o viteza de 60 de kilometri pe oră, într-un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzica fanfarei.

A urmat un al doilea tren, cu o viteză de 80 de kilometri pe oră. În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod pe o şalupă, alături de muncitori, pentru a garanta rezistenţa lui.

Lascăr Catargiu, prim-ministru, i s-a adresat atunci lui Carol I:„Măria Ta! Cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenuncheat Dunărea!“.

În timpul Primului Război Mondial, în 1917, tronsonul de peste Borcea a fost minat de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea în Muntenia a trupelor germano-bulgare. Reconstrucţia podului s-a făcut în 1921. Tot în 1917 s-a propus in Marele Cartier General dinamitarea și a Podului peste Dunăre, dar generalul Averescu a fost cel care s-a împotrivit și atunci discuția s-a amânat. Ulterior înfrâgerea și retragerea trupelor românești în Moldova a salvat podul de la distrugere.

Până la moartea s-a Anghel Saligny venea foarte des la Cernavodă. Ceasuri întregi umbla pe podul ridicat de el, sau cobora pe dedesuptul lui şi cerceta, parcă ar fi căutat cine ştie ce lucru ştiut numai de el. Întrebat de cineva ce anume caută, arhitectul i-a răspuns că se uită după greșeli și puncte slabe. De asemenea marele său regret era că pe pod nu a făcut o cale dublă: una feroviară și una pentru căruţe şi pietoni.

Podul a fost folosit timp de aproape un secol până în 1987, când s-a construit unul nou.