Scăderea cotelor Dunării scoate la iveală ziduri prăbuşite ale cetății Noviodunum

Scăderea cotelor Dunării a dezvelit părţi importante ale sitului arheologic Noviodunum, din oraşul Isaccea, principala staţie a flotei romane Classis Flavia Moesica ce controla cursul inferior al Dunării şi malurile de nord şi de vest ale Mării Negre, arheologii tulceni încercând să profite de această situaţie.

Arheologii din Tulcea încearcă să profite la maxim de scăderea istorică a nivelului Dunării, a declarat responsabilul şantierului arheologic Noviodunum, Aurel Stănică.

„Pentru arheologie este o situaţie inedită, pentru că de 22 de ani de când lucrez aici nu am avut niciodată cote atât de scăzute ale Dunării. În apă, sunt elemente de ziduri prăbuşite. Noi am reuşit să surprindem o parte din latura vestică a acestui turn, spunem noi că este destul de mult. Nu ştim clar momentul în care s-a întâmplat această prăbuşire. Dar această scădere a cotelor Dunării ne oferă o oportunitate. Încercăm să profităm la maxim de scăderea aceasta istorică a nivelului Dunării şi să obţinem informaţii cât mai multe legate de incinta de nord şi de fazele sale constructive. Nu ştiu dacă în următorii ani vom avea o situaţie similară şi vom mai putea investiga această zonă”, a declarat Aurel Stănică, pentru Agerpres.

Reprezentantul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” (ICEM) din Tulcea a afirmat că nivelul mic al fluviului a contribuit la înregistrarea unor descoperiri.

„Scăderea cotelor Dunării ne-a oferit prilejul de a continua cercetările şi de a avea informaţii în plus faţă de ce cunoşteam. Avem frontul acestui turn de colţ care a fost stabilit cu această ocazie, un front de formă poligonală, dar avem şi elemente constructive care au fost investigate. Avem piloţi din lemn care au fost bătuţi în solul aluvionar de constructorii antici, peste care s-a venit cu o platformă din mortar hidrofug, iar peste această platformă s-a venit cu o reţea din bârne şi apoi fundaţia propriu zisă a turnului”, a menţionat reprezentantul ICEM.

Turnul a fost finalizat în secolul al VI-lea, dar elemente din zona sudică a acestuia sunt datate anterior, posibil secol IV, secol V, construcţia fiind utilizată chiar şi cinci sau şase secole mai târziu.

„Acesta este un element din lemn care are 27 de centimetri lăţime, nu am reuşit încă să vedem care este grosimea acestuia. Posibil să fi existat o structură din lemn aşezată pe doi piloni, un element de noutate, iar un al treilea pilon încastrat în turnul din perioadă bizantină. Aceşti piloni ar fi susţinut în partea superioară o structură din lemn, iar ce avem aici este o parte din structura din lemn căzută. Acum ne este greu să spunem funcţionalitatea, dar este clar că avem de-a face cu elemente constructive care s-au prăbuşit”, a mai spus reprezentantul ICEM.