Salina Turda este una din locațiile turistice din lume care trebuie văzute cu orice preț, dacă ajungi în România!

Aceasta constituie astăzi un adevărat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, au făcut ca istoria şi legenda să se împletească armonios aici. Numărul tot mai mare de turişti, sosiţi din cele mai îndepărtate arii geografice pentru a vizita salina sunt o confirmare a valorii turistice şi istorice.

Salina Turda se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină (prin galeria de acces Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54 A (cartierul Turda Nouă), în prezent se face prin noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr. 7). Salina este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Istoricul exploatărilor de sare
Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană . Romanii au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău, romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ștrandului actual).

Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea, nu există dovezi certe că extracția sării ar fi continuat.

În timpul stăpânirii maghiare a Salinei de la Turda din secolele XV-XVIII, au fost deschise la Durgău un număr de 4 ocne ogivale subterane: Mina Katalin, Mina Horizont (Nagydörgö = Durgăul Mare), Mina Felsö-Akna (Obere Grube = Ocna de Sus, Grosse Grube = Ocna Mare, Karoline = Carolina) si Mina Joseph (Iosif). Instaurarea puterii habsburgice (austriece) în Ardeal la sfârșitul secolului al XVII-lea și creșterea necesităților materiale ale societății, determină ca, începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, importanța acordată ramurilor industriei extractive (inclusiv exploatarea sării) să crească simțitor. Mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă.

Între 1853 si 1870 s-au săpat primii 780 m ai galeriei de acces Franz Josef (spre a ușura transportul sării la suprafață), apoi, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-au mai săpat încă 317 m, atingându-se lungimea finala de 917 m, din care 526 m în rocile sterile inconjurătoare și 391 m în masivul de sare. Vizitabili sunt 850 m (67 m sunt inaccesibili). Pe peretele stâng (din direcția vechii intrări în salină, str.Salinelor) al galeriei de coastă Franz Josef, înainte de pătrunderea galeriei în sare, se află următorul acrostih (incrustat în timpul săpării galeriei): K. F. J. Fü. Sb. (König Franz Josef Fürst von Siebenbürgen = Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei).

Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene.
Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf.

Vizitarea Salinei Turda
Intrarea în Salina se face prin galeria Franz Josef, un tunel lung şi friguros, evident îmbracat în sare şi pe pereţii căruia se disting forme parcă decupate din filmele SF. Din această galerie care s-a născut in timpul ocupatiei maghiare, păşeşti printr-o poartă şi cobori nişte scări în Mina Iosif supradenumita şi Sala Ecourilor. Este impresionant şi înfiorător zgomotul produs în această încăpere.

Mai departe treci de straturile “de zăpadă” sărată suspendate de tavan şi ajungi într-o sală şi mai mare, unde cei care au rau de înalţime nu ar trebui să păşească. Aici vei coborî pe Scara Bogaţilor şi vei merge pe un pod de lemn care nu suportă un număr mai mare de 15 oameni. Apoi vei ajunge în interiorul Minei Rudolf, aflată în vecinătatea minei Tereza.

Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină (unice în Europa), cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare.

Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare.

Vizitatorii au posibilitatea de a coborî la 120 de metri în subteran, unde sunt amenajate camera ecourilor, un parc de distracţii cu panouri de baschet, terenuri de minigolf, o roată mare şi un lac subteran pe care se pot efectua plimbări cu barca. Salina Turda este recomandată celor care suferă de alergii, astm şi alte probleme respiratorii.

La ieşirea din salină, retina suferă profund la întâlnirea cu razele soarelui, în timp ce corpul tău va resimţi îndată multele grade în plus de la suprafată.

Autor: Ologu Neagoe Oana