In timpul Primului Razboi Mondial, misiunea franceză venită în sprijinul armatei române în 1917, remarca rezistenta si taria de caracter a soldatului român , dar și proasta instrucție sau clivajul dintre trupă și ofițeri, aceștia din urmă tratând soldații ca pe niște ființe inferioare.
Toți cei care au făcut armata inainte de 1989 remarcau celebrele „sectoare” în grupul sanitar pe care recruţii erau obligaţi să le facă de către un caporal cu atitudine de general. Adică recrutul era pus de către respectivul „căprar” să cureţe cu lama de ras sau cu periuţa de dinţi buda turcească din cazarmă. Timp de câteva ore, preferabil noaptea, departe de ochii ofiţerilor.
Chiar dacă aveau norocul să nu intre pe mâna unui astfel de gradat, recruţii din perioada ceauşistă aveau oricum o viaţă grea. În primul rând echipamentele primite de aceştia la încorporare, uniforma şi bocancii, erau unele purtate de încă alte câteva generaţii de militari. Subofiţerului de intendenţă îi era aproape imposibil să nimerească măsurile şi astfel încât marea majoritate a recruţilor se trezeau cu uniforme prea mari sau prea mici.
Apoi, înainte de 1989, cei care erau încorporaţi, adică toţi cei care aveau 18 ani şi erau relativ sănătoşi, nu prea făceau un serviciu militar în adevăratul sens la cuvântului. După o scurtă perioadă de instrucţie în care se bătea pasul de defilare, se învăţa modul în care se foloseşte arma şi se mergea la o tragere la care fiecare militar primea câteva cartuşe din motive de economie, majoritatea recruţilor treceau la adevărata „militarie”: muncile agricole şi „atacarea” pe post de salahori a marilor şantiere ale patriei.
Condiţiile de muncă erau oribile (în trei schimburi, pe ger sau caniculă) şi chiar periculoase. Numai la şantierul „Casei Poporului”, conform unor surse, ar fi murit zeci de militari în termen. Practic, soldaţii erau pentru regimul socialist mână de lucru aproape gratis. Spunem aproape gratis pentru că fiecare militar în termen, din cei aproximativ 300.000 cât număra fiecare contingent, primea o soldă lunară de 35 de lei, adică 10 pachte de tigarete „Carpaţi” fără filtru, tot atâtea bilete la film sau cinci beri într-un birt de cartier.
Serviciul militar dura cel puţin 9 luni pentru TR-işti cei care după liceu reuşeau să intre la facultate sau un an şi patru luni pentru ceilalţi. Cu o singură excepţie, cei care aveau ghinionul să fie recrutaţi la Marina Militară sau Batalionul de Infanterie Marină, care aveau parte de doi ani de armată pe muchie.
Așa cum obișnuiește românul să facă haz de necaz, o parte dintre aceste povești s-au păstrat și sub forma unor perle.
Vă prezentăm câteva dintre perlele din armată, multe culese la finalul Epocii de Aur sau în anii tranziției.
Satul Vatra din județul Botoșani seamănă cu un labirint populat, având zeci de ulițe care…
Pantofii spun totul despre noi: ce stil de viaţă avem, ce venituri avem şi cât…
Programul "Străzi deschise" va fi reluat, iar Calea Victoriei va redeveni pietonală în acest sfârșit…
Una dintre cele mai vechi case negustorești din Focșani, mărturie a orașului cosmopolit din a…
Există job-uri special croite pentru oamenii leneşi. Unii sunt plătiţi să testeze serviciile hoteliere, alţii…
Pana a fost unul dintre cele mai longevive instrumente de scris. Instrumentul provenea de la…
View Comments
milițieni gradati , asta erau gradatii aia