Poveștile neștiute ale meseriilor uitate din Timișoara

Ai vizitat străzile istorice ale Timișoarei, admirând clădirile impunătoare și parcurgând aleile luminate? Dar te-ai oprit vreodată să te întrebi ce povești și mâini dibace stau în spatele fiecărui colț al orașului?

Muzeul Național al Banatului prezintă, pe pagina de Facebook a instituției câteva meserii uitate care au contribuit la ridicarea clădirilor istorice din centrul orașului Timișoara.

Cubicașii: Arhitecții Nevăzuți

Odată cu defortificarea Timișoarei în anii 1890, orașul a fost nevoit să se transforme. Aici intervin cubicașii. Venind din Banat, Transilvania și Ungaria, acești muncitori și-au dedicat viețile transportării molozului și recuperării cărămizilor. Din truda lor au răsărit clădirile iconice ale Timișoarei. Mulțumită lor, povești ale trecutului zidesc amintirile prezentului.

Nisiparii

În timp ce Timișoara își ridica palatele, nisiparii erau aceia care, cu ladik-urile (șalupele) lor, asigurau fundamentul. Nisiparii trăiau din colectarea și vânzarea nisipului. Folosindu-se de ambarcațiunile lor, cunoscute sub numele de ladik-uri, navigau pe Bega până la Remetea pentru a-și încărca şalupele cu nisip.

Ulterior, se îndreptau cu grijă înapoi pe apă, ajungând până în cartierul Crișan din Timișoara. La mal, nisipul era descărcat pe o platformă largă de lemn, unde era preluat de căruțași. În primele decenii ale secolului XX, imensele depozite de nisip erau o imagine obișnuită pe lângă râurile din Timișoara.

Lampagiii: Custozii Luminii

Într-o vreme când tehnologia era limitată, lampagii erau cei care aduceau lumina în viețile timișorenilor. Acești purtători de flăcări își asumau riscuri, indiferent de vreme, pentru a aprinde și întreține felinarele. Lor le revenea datoria de a lumina numeroase felinare, a menține claritatea geamurilor lămpilor și a se asigura că toate luminile rămâneau aprinse pe aleile cetății.

Începând cu 1882, centrul Timișoarei a fost pionier în iluminatul electric din Europa continentală. Odată cu extinderea electricității, lampagii au devenit din ce în ce mai rari, până când această meserie a dispărut complet din orașul de pe Bega.

Deși tehnologia a evoluat, amintirea lor rămâne vie, aducând un omagiu timpurilor de altădată.