Povestea unui cartier bucureștean – Berceni: un sat, un amor, o armată

Cartierul Berceni, din sudul Bucureștiului, deși este cu mult mai puțin faimos decât alte părți ale Capitalei, își începe povestea cu sute de ani în urmă.

În 1701, principele Rákóczi fuge din puşcărie cu ajutorul soției sale. Ajunge la polonezi şi se îndrăgosteşte acolo de o altă femeie, o localnică – prințesa Sieniawaska. Dar acest amor îi va aduce numai probleme: în 1703, împăratul Vienei îi declară război. Fără niciun sprijin, Rákóczi cere ajutor amicului său, Bercsényi. Acesta îi dă bani lui Rákóczi, îl ajută să își facă o armată, ba chiar face o călătorie până la Paris pentru a cere o sumă de bani lui regelui Ludovic. Ajutorul financiar al regelui nu va sosi niciodată, din acest motiv Rákóczi va pierde războiul, iar armata lui se va risipi: unii se predau, alții ajung în Banat.

O ceată de husari berceni, din această armată, se retrag la sud de București, condusă de groful Miklos Bercsenji. Voievodul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, pentru ai pacifica și păstra în slujba sa, le dă o bucată de pământ dincolo de Mănăstirea Văcăreşti, unde aceștia își vor alcătui un sat. Din cei stabiliți aici, rămășițe ale armatei lui Bercsényi, ne-a rămas și un nume: Berchenyi la francezi, Berceni la noi.

Cartierul Berceni împreună cu artera care îi poartă numele, Șoseaua Berceni, s-a construit după anul 1945. În perioada comunistă întreaga zonă a fost afectată de demolări. Teritoriul pe care s-a dezvoltat actualul cartier Berceni reprezintă partea sudică a fostei comune Șerban Vodă, din vecinătatea fostelor localități Progresul și Apărătorii Patriei. Până când a fost începută, în 1960, ridicarea cartierului de blocuri, zona avea aspect de mahala bucureșteană interbelică, cu mult teren liber, locuințele având un singur nivel.

În viziunea urbanistică specifică epocii, Berceniul a fost gândit ca un cartier-dormitor pentru oamenii muncii care construiau socialismul pe noua platformă industrială din partea sudică a Bucureștiului – IMGB, precum și în uzinele „Timpuri Noi“, vechile ateliere Lemaître.

Maria Stefan

View Comments

  • Interesanta si utila relatarea acestei povesti. Poveste ce poate fi valorificata cultural mai departe.
    Am o mica obiectie vizavi de fraza finala. Cred ca a trecut timpul ironiilor de acest fel. Ororile comunismului sunt una, dar latura industrializarii, cel putin intr-o anumita masura, tine mai putin de acel sistem cat de mersul general al societatii, al oricarei societati. Industrializarea a fost si este un factor de progres, de crestere a nivelului de trai. Si in Occident sunt cartiere de locuinte de nivel modest, pt muncitori. Dar si ceea ce ainlocuit acestea nu era grozav de atractiv, oricat de idilic am depana amintiri. Urbanismul a avut, desigur si lacunele sale dar si niste conditionari obiective.

    • Foarte interesant commentul !
      Intr-adevar , cartierul a fost inceput in 1960 dar nu neaparat ca "dormitoare"pentru muncitorii de la IMGB. Noi ne-am mutat in 1962-februarie - si nu aveam nici o legatura cu IMGB sau Lemettre! Casa noastra de pe str. Cuza Voda (pe locul ei acum este sediul Politiei) a fost demolata si noi am fost "repartizati" acolo...la Mandravela !

      • Depinde cum faci industrializarea. Dacă o faci abulic fără un plan clar, iese un morman de fier vechi

        • Morman de fier vechi in viziunea lui Petre Roman - ca fier vechi au și vândut tot.
          Polonezii din mormanul lor de fier vechi au ajuns azi la o industrie competitivă. Sunt, de exemplu, printre principalii producători de autobuze din Europa și produc cele mai multe autobuze electrice dintre statele UE, peste 90% din productie pentru export, în principal în Uniune.

          • Exact! Dacă luminații noștri conducători postdecembriști n-ar fi fost mînați doar de excesul de zel al marginalului în a-și mulțumi și impresiona stăpînii, ar fi făcut datorii externe nu pentru cheltuieli aiurea, ci pentru a retehnologiza miile de unități de producție extrem de variate pe care le avea România atunci. În maxm 10 ani, România ar fi devenit un fel de Chină a Europei, căci Ceaușescu, în ambiția lui megaloman-autarhică, a lăsat o moștenire aproape unică pe continent: aveam fabrici pentru orice, de la avioane, la microcipuri, locomotive, mașini, ceasuri - nu cred că scăpase vreun domeniu. Dar musiu Petre Roman a preferat să dea liber la devastare totală, prin celebra parolă transmisă în direct, la tv, „industria e un morman de fier vechi”.

      • Am lucrat ia IMGB, dar stateam in Balta Alba pe Ion Sulea de atunci. Faceam zilnic cu bicicleta 7,5 km/sens si aveam mereu vantul in fatza atat la venire, cat si la plecare, (asa spun Murphy in "Legea nr 1 a biciclistilor"). In noul cartier Berceni am facut multa munca patriotica impreuna cu camarazii mei de la uzina, mai ales in perioada constructiilor de blocuri din zona C-tin Brancoveanu, Piata Resita si Sos Giurgiului. Locul cred ca se numea "La Moteshti". Acum am multe cunostinte sau prieteni care s-au mutat la blocurile ori si-au facut vile vis a vis de IMGB unde se cultiva graul.
        Pe str Magurele era crasma La Burlacu' fiindca primii angajati la IMGB care au primit case acolo nu erau casatoriti. Apoi la piata de la mijlocul cartierului, era carciuma "Incurca Drumuri" iar la Parcul Copiilor, era celbra "Geamuri Multe" fiind primul restaurant cu ferestre de la nivelul solului pana in tavan.
        Acum sunt pensionar si ma mai abat cateodata pe acolo macar de dragul amintirilor desi ale mele nu sunt asa de frumoase si romantice ca ale lui Elia Valentin fiind legate mai mult de munca , insa cartierul Berceni unde mi-amk petrecut mai mult de 32 de ani din viata mea , ma surprind adesea ca spun "la noi in Berceni". Deh, obisnuinta.

        • Eu am locuit de când m-am născut,la piața Progresul.Toată familia mea,însemnând,bunici,părinți,unchi,mătuși,verișori,au lucrat la uzina Autobuzul(Rocar).În '73 ne-au demolat frumoasa casă cu grădină și ne-au mutat la bloc în Luică la fostul capăt al 102-ului.Am învățat la piața Reșița,si mai apoi la 190,care era școală sportivă.Berceni-ul pe care îl știu eu,a fost un cartier f frumos și curat in care nu mu mi-a fost niciodată frică să îl colindca și copil și mai apoi ca adolescentă.Blocul în care am locuit(nr.4),era bloc de MAI-sti.Doar12 familii de muncitori.Deci dormitor de muncitori....nu prea se leagă.Având în vedere că mare parte din blocurile de acolo erau noi.

        • Buna dimineata,

          Ati postat un comment simplist/ obiectiv, insa vroiam sa ca spun ca aveti toata aprecierea in acest sens.
          Ca precizare, poate tot la fel de simplist ne puteti spune, in afara de vantul care il aveati in fata cum se infrunta vremea neprielnica ...ploaie..etc - deoarece acum cand ploua putin este cod rosu si ne speriem cu totii.
          Doamne Ajuta !

        • „La Moteshti” ? Presupun că ați scris așa în glumă. Există strada Lamotești.

    • Informatia cu contele Bercsényi este in totalitate FALSA.Cititi istoria loc.Berceni si Popesti Leordeni. Asta cu cartierele " dormitor" este o inventie total ctetinoida. Love Berceni!

  • Eu stiam alta poveste, ca pe vremuri, fiind margine de Bucuresti, i se spunea cartierul Mandravela, si asta de la crasma albanezului care avea o mandra fata care servea impreuna cu tatal ei, Vela. "La Mandra Vela" a dat numele cartierului.

    • Foarte frumoasa aceasta legenda , care imi aminteste de numele orasului Oltenita. Acolo era in sec al XIX lea o carciuma vestita tinuta de un oltean Nitza Olteanu, care avea o nevasta foarte frumoasa. Oridecate ori se mergea la bautura aceasta carciuma era preferata. Cand se intrebau intre ei locuitorii, unde mergi sa bei asta seara? , raspunsul era La Oltenitza. Si asa dintr-o rutina a aparut numele orasului Oltenitza.

  • "Fata" umana a asa zisului comunism este doar o latura subiectiva menita de a speria pe cei mici cu un fel de - "daca nu esti cuminte...te duc in ...comunism si uite ce au "patit" aia ...". Am o intrebare, bineinteles retorica, fata de cei care dau un aspect de "romantism" clasic - nevoilor de atunci ale amaratilor care au trait in acele mahale, fara canalizare, fara apa, fara curent electric, fara strazi pietruite si "bordurile" lui Videanu...
    Iar pentru cei care au reusit sa anihileze ( nu stiu pentru cati ani !) forta politica nationala a acestui popor - le transmit o urare - ca la stadion : sa ajungeti cu totii la ..."brutarie" !!!

  • Apreciez raspunsul . Si eu gandesc la fel. Pe de alta parte apreciez si articolul. Este chiar interesant.

  • Salut tuturor,

    foarte interesant articoloul ;) !!

    de acord cu marius dobrin in ccea ce priveste valorificarea culturala dar nu sunt de acord cu "ironia" din doua motive:
    1-chiar daca a fost construit ca dormitor nu vad care este problema si de ce vedem asta in sens depregiativ - buna sau rea istorie este, este a noastra si ne mandim cu ea, astazi cu siguranza nu mai este ca acum 40 ani - 50 de ani :D
    2-parta dintre berceni si progresul este foarte "dormitor style" sunt blocuri intregi in care au fost repartizati (cumaparnd apartamentele) CFRisti, membri ai armatei, politisti, etc etc sau muncitori in marile uzine din imprejurimi.

    peace&love

  • Eu nu cred. Atunci la Berceni-Prahova cine s-a mai oprit? Exista si multi oameni cu numele Bercean sau Berceanu, care in mod clar nu provin din zona. Ar putea fi o derivatie de la cuvantul "berc", care inseamna fara coada sau cu coada scurta, dar referirile pe internet sunt putine. Poate cineva va studia si va gasi etimologia corecta.

  • si cand te gandesti ca acolo mi-am petrecut copilaria acum este numai o amintire frumoasa

    • Nu cred ca dupa mai mult de un an de zile dl M Dobrin gandeste altfel. Obiectivele industriale construite in perioada aceea au ajutat enorm atunci(dar si acum), altfel , dupa celebra teorie din 1964 , a sovieticului Emil Borisovici Valev , omul lui Hrusciov , Romania trebuia sa se ocupe doar de agricultura ( sa fie o tara de plugari ) si sa lase industrializarea in sarcina URSS . Noroc ca Gheorghiu - Dej a avut o reactie dura si a respins aceasta teorie .

Recent Posts

Moara de hârtie din Brașov, distrusă de trupele principelui Gabriel Báthory

Poate că azi nu ne putem imagina o lume fără banala hârtie. Însă în trecut…

o zi ago

De ce vrea muzeul Luvru să mute Mona Lisa în altă sală

Mona Lisa va avea în curând o nouă casă. Tot la Luvru, dar într-o altă…

o zi ago

Cum arată cel mai impozant pod construit la ordinul domnitorului Ștefan cel Mare

O asociație din Transilvania a început în toamna anului trecut lucrări de restaurare a podului…

o zi ago

Tariful pentru trăsuri și taximetre în Bucureștiul începutului de secol XX

La finalul secolului al XIX-lea, prima parte a Șoselei se termina pe partea dreaptă cu…

2 zile ago

Fosile de mamut donate Muzeului Național al Banatului

Patrimoniul Muzeului Național al Banatului se îmbogățite cu o donație extraordinară: fosile de mamut, donate…

2 zile ago

România Atractivă este primul program de turism cultural care scoate la lumină obiective de patrimoniu mai puțin cunoscute

România Atractivă, programul național de susținere a turismului cultural, finanțat prin PNRR, va fi lansat…

2 zile ago