Povestea nechezolului, „cafeaua” din perioada comunistă

Cafeaua era un aliment de lux, mai ales în epoca de Aur a lui Nicolae Ceausescu. Cine nu avea relații la alimentară sau la magazine precum cel al lui Ion Florescu – celebru în București între artiști pentru produsele sale (întreaga poveste o găsiți în  „Confesiunile unui cafegiu”), ori vecini și prieteni navigatori se mulțumea cu un substitut inventat de un român, botezat de români nechezol.

Alecu Radu este cel care a inventat nechezolul. Bucureșteanul lucra ca șef de secție la o fabrică de cafea, produs care era un lux pentru românii de rând.

Cafeaua adevărată se găsea în ultimii ani ai comunismului doar în magazinele cu vânzare în valută, unde aveau acces numai cetățenii străini. Pentru cetățeanul român care nu avea, în general, dreptul să dețină valută, și se multumea cu ce se găsea pe piața neagră, unde cel mai apreciat produs la acea vreme era Wiener Caffe, comercializată în pachete aurii.

Atunci, s-a gândit să prepare un produs care să rămână pe piața românească de consum. Așa a apărut nechezolul, care conținea doar 20% cafea și în rest năut și ovăz.

Alecu Radu, inventatorul nechezolului

Nechezolului i se spunea în ultimul deceniu comunist „cafeaua cu înlocuitori“. Unii români o cerneau, pentru a separa paiele de restul ingredientelor și apoi turnau apă fierbinte peste ea.

„La un moment dat, tona de cafea de import ajunsese să coste 6.000 de dolari. Iar Ceauşescu nu mai voia să audă de importuri”, povestea la un moment dat inventatorul nechezolului.

Forţat de împrejurări, nea Alecu a trebuit să găsească o formulă pentru a înlocui cafeaua. Aşa că, a amestecat-o cu năutul şi a scos nechezolul. “Deşi prăjeam zilnic 20 de tone de cafea, niciodată nu am fost tentat să consum acest drog.”