Dacia a fost unul dintre pilonii economiei în România condusă de Nicolae Ceaușescu. Și asta în special pe export, deoarece în țară vânzările erau limitate.

Piața de desfacere pentru aceste produse erau țările în curs de dezvoltare din Africa, America de Sud, Asia și din blocul estic. Cea mai apropiată piață era cea din Ungaria. După schimbarea de regim, proprietarii de Dacia din ţara vecină le-au revândut românilor.

La sfârşitul anilor ’80, începutul anilor ’90, pe străzile din Ungaria se putea vedea numeroase mărci de maşini fabricate în Est. Pe lângă Lada, Skoda, Wartburg, Volga, Polski Fiat sau Trabant, şi-a făcut loc şi tradiţionala maşină românească Dacia. Primele maşini Dacia au ajuns în Ungaria în anul 1973, însă numărul lor era foarte scăzut. Cererea de maşini a tot crescut.

În 1988, 360.000 de maghiari erau în aşteptarea unei maşini pentru care au făcut comandă, în condiţiile în care în acel an Ungaria a importat doar 124.000 de autoturisme.

Care era cea mai populară mașină Dacia

Principala mașină vândută era modelul Dacia TX Break (fabricată din 1987), la preţ 171.000 de forinţi, în condiţiile în care Lada 1300 S ajungea la 199.000 de forinţi, iar o Skoda 120 L costa 176.000 de forinţi. Prețul Daciei la unguri era mai mic decât pe piața românească, unde Dacia era așteptată mult și bine de cei care își doreau o mașină.

Totuși, problema lipsei de mașini din România s-a rezolvat în câteva luni după căderea comunismului și tot Dacia a fost cea care a rezolvat problema. Mulți români care și-au cumpărat prima mașină după 1990 a fost Dacia de la unguri.

După schimbarea de regim, când în Ungaria au început să fie aduse maşini occidentale, maghiarii au scăpat rapid de Dacii, chiar dacă nu erau foarte bătrâne. Cine au fost cumpărătorii? Românii, iar unii chiar au făcut afaceri importante cu acest reimport! Au fost câţiva ani în care s-a făcut o veritabilă afacere prin aducerea în ţară a Daciilor de export.

Pentru că mașina era produsă în România nu se plăteau taxe vamale, ca în cazul în care aduceai mașini produse în alte țări. Mai mult, aveai dreptul să ceri înapoi de la statul maghiar TVA-ul raportat la preţul cu care ai cumpărat maşina. De aici o marjă bună de profit pentru cel care o cumpărau din Ungaria pentru a o revinde în țară.

În plus, în România, exista și încă există mitul că producția pentru export a fost realizată la alte standarde – cu alte cuvinte mașinile Dacia vândute la unguri ar fi fost mai bune decât cele produse pentru piața din România.

Una peste alta, probabil Dacia era cea mai potrivită maşină pentru acea epocă. Nici carburanţii nu erau foarte curaţi, iar suspensia era mult mai potrivită pentru drumurile noastre, cu gropi și drumuri abia pietruite. Cert este că penuria de mașini cu care se confrunta România înainte de 1990 s-a rezolvat destul de rapid cu acest reimport.