Povestea Bisericii Flămânda din Câmpulung Muscel şi tragedia care i-a adus şi numele de Biserica Miresei

Numele Bisericii Flămânda din Câmpulung Muscel este legat de numele de legendă al dealului pe care a fost ridicată, legendă ce aminteşte de Negru-Vodă. Supranumele de Biserica Miresei, pe care-l poartă însă lăcaşul face trimitere la o nenorocire care se află încă pe buzele multor localnici.

Biserica Flămânda sau Biserica Miresei, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, se află în zona de Răsărit a Câmpulungului, pe dealul Flămânda, al cărui nume îl poartă.Dealul are propriile legende în care apare însuşi Negru Vodă, personajul semilegendar al istoriei românilor a cărui origine este şi astăzi subiect de dispută.

 “Negru-Vodă vine din Făgăraş, coboară pe apa Dâmboviţei şi întemeiază la poalele Carpaţilor cetatea de scaun a Câmpulungului. Spun legendele că atunci când a poposit pe dealul din sud-estul oraşului, oastea sa era flămândă, de aceea dealul s-a numit Flămânda. În oastea sa era un neamţ, vrăjitor, care avea o păpuşă ce putea îndeplini dorinţele oamenilor. Se spune că l-ar fi chemat Negru-Vodă şi i-ar fi cerut să hrănească oastea şi să-i potolească setea şi pe loc au apărut bucate din belşug”, explică, cercetătorul Sorin Mazilescu, fostul director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş. 

Râul din care au băut oştenii însetaţi

Fantastica poveste cu elemente istorice dă o explicaţie nu doar pentru mumele dealului Flămânda, ci şi pentru cel al muntelui Păpuşa. “Aruncând păpuşa înspre locul de unde venise, ea s-a lovit de un munte care a  fost numit Păpuşa. În locul acela a apărut un lac cu apă limpede – Iezerul – şi a început să curgă spre sud apa lui, Râul Târgului, din care au băut oştenii însetaţi”, mai spune, cercetătorul Sorin Mazilescu. 

Mireasa moartă în ziua nunţii

Întâiul întemeietor al bisericii ar fi ispravnicului judeţului din 1765, Dumitru Roseti, în vremea căruia aşezământul era numit “Schitul Mărculeşti”. 

Actuala construcţie ridicată din temelie între anii 1938 şi 1940, i se datorează însă filantropului Gheorghe Ştefănescu, care a finanţat zidirea ei în memoria unicei sale fiice, Margareta, care a murit chiar în ziua nunţii sale, pe drum spre Câmpulung, în dreptul localităţii Găeşti. “În ziua nunţii sale, Margareta, fata boierului Ştefănescu, a scos capul pe geamul maşinii, iar această imprudenţă i-a adus moartea. Unii spun că în momentul acela pe acolo trecea o maşină cu lemne, care ar fi izibit-o sau că s-ar fi lovit în acel moment cu capul de un obstacol de pe marginea drumului. 

În locul acela se găseşte azi şi o troiţă. 

După ce şi-a înmormântat fata la Bucureşti, tatălui i s-a tot arătat în vis tânăra mireasă, spunându-i că nu se poate odihni până nu-i va ridica o casă a ei. Aşa a luat decizia de a construi biserica de pe dealul Flămânda”, explică Sorin Mazilescu. În ciuda nenorocirii care a precedat ridicarea sa, lăcaşul este considerat un loc binecuvântat. Localnicii spun că niciun cuplu care s-a cununat aici n-a divorţat pentru că tânăra mireasă i-ar ocroti pe cei ce vin să-şi unească destinele în această biserică.