În perioada interbelică, Parcul Cișmigiu devenise locul preferat de promenadă al bucureștenilor, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.
Dr. N Angelescu descria într-un articol publicat în Ilustrațiunea Română frumusețea parcului Cișmigiu:
„Frumoase realizări de artă horticolă, splendid orânduite, îngădue perspective de o frumusețe nebănuită. Atât de frumos a ajuns acest salon de verdeață al Bucureștenilor, încât sculptori de seamă și-au orânduit aicea operele. Lacul Cișmigiu dă astăzi sănătate fizică, nu boală. Loc de odihnă și de desfătare, Cișmigiul oferă locuitorilor din București și celor cari vin în trecere prin acest oraș, prilejul să respire un aer curat într’un cadru în care frumusețea naturii și măestria omului s’au legat într’o perfectă armonie.”
Astfel că la data de 17 aprilie 1927 avea loc redeschiderea pavilionului de cură din gradina Cișmigiu. Solemnitatea de deschidere era descrisă în majoritatea publicațiilor:
„ieri dimineață la orele 9, a avut loc cu o solemnitate deosebită redeschiderea pavilionului de cură cu ape minerale, pavilion care după cum se știe se află în mijlocul parcului Cișmigiu. La această solemnitate au participat: domnii Trancu-Iași, ministrul muncii, N. Săveanu fost ministru al sănătății publice, Anibal Teodorescu, primarul capitalei, generalul Nicoleanu, prefectul poliției, generalul Popișteanu, prof. dr. Nicolae Minovici, I. Costinescu, N. Staicovici, Bogdanovici, ing. Traian Metranu și Savulescu, consilier comunal precum și un public numeros”.
După oficierea serviciului religios de către preoții Constantin Dincescu de la Biserica Schitu Măgureanu și Celus Grigoriu de la biserica Sfântul Constantin, s-au ținut cuvântările. Primul care a luat cuvântul a fost dr. Anastasiu, medic comunal, inspector sanitar și directorul pavilionului de cură care a făcut istoricul pavilionului, arătând totodată greutățile pe care le-a întâmpinat la organizarea acestei opere.
După opinia domniei sale, dr. Ștefan Anastasiu, inspector general sanitar, a arătat că pavilionul pentru cura cu ape minerale naturale românești, a devenit o necesitate indispensabilă Capitalei. Dovada o fac numeroasele persoane care fac cură după prescripțiile medicale, fără să mai fie obligați să se deplaseze din București.
Capitala noastră era considerată singurul oraș din Europa unde se putea face cură cu ape minerale sub supravegherea medicului. La acest pavilion cei care urmau cura li se indicau alimentația necesară şi cântăriți zilnic spre a se vedea efectul apei. La acest pavilion se regăseau 14 soiuri de ape minerale, așa că fiecare suferind să poată bea apa de care avea nevoie organismul său.
În încheiere a adus mulțumiri autorităților și tuturor celor care și au oferit concursul pentru consolidarea și progresarea acestei opere. Au urmat cuvântările generalului Popișteanu – președintele Societății de Hidrologie, Trancu-Iași – ministrul Muncii, Anibal Teodorescu – primarul Capitalei care au relevat utilitatea acestui pavilion de cură și au promis că va spijini acest demers benefic locuitorilor urbei.
La pavilionul special de cură, la ghișeuri erau specificate titlurile apelor minerale româneşti: Căciulata, Slănic, Olăneşti, Borsec, ape care rivalizau şi întreceau chiar apele minerale străine, după opinia medicilor. Iată cum era descrisă o zi petrecută în parcul bucureștean:
„în jurul chioşcului vezi preumblându-se, cu paharul cu toartă în mână, domni gravi şi doamne pedante. Unii o fac cu atâta importanţă că te miri că nu se apucă să scrie cărţi poştale ilustrate rudelor şi cunoscuţilor, aşa cum se obișnuieşte când eşti în vilegiatură. Partea aceasta a parcului e cea mai populată de păsări, căci aci li s-au pus la îndemână adăposturi, hrană, un mic heleşteu. Unii stau ore întregi privindu-le. Am găsit câţiva cunoscuţi care plătiseră taxa de doi lei şi şedeau acum tacticoşi pe scaune, în faţa porţiunii lacului cu fântâna arteziană, ascultând concertul de la staţia de Radio, concert care sub bolta înfrunzită capătă un deosebit farmec. Alţii vâsleau de zor în bărcile de pe lac. Mi-am făcut cura de apă minerală şi acum am venit la concert, îmi spune un cunoscut. Pe urmă mă duc acasă, să mă culc în patul meu… Ce nevoie să mă mai deplasez, să cheltuiesc bani, ca să mă duc într-o staţie climaterică unde n-am de departe nici confortul de acasă, nici ceea ce-mi oferă Bucureştii. Iaca, azi am făcut şi o baie medicală de nămol de Techir-Ghiol la un sanatoriu… Mâine, dacă vreau, pot să mă afund în „valurile maritime” de la bazinul Lydo, să fac o preumblare poetică prin „canalul veneţian” construit anul acesta, să mă duc la plaja nisipoasă de la marele ştrand (Constanţa noastră) sau să fac o excursie la bătrânul şi celebrul Snagov”.
Autor text: Ionuț Banu / Muzeul Nicolae Minovici
Surse:
- Dr. N. I. Angelescu – Cișmigiul odată și acum, Ilustrațiunea română, Anul VII, nr. 25, iunie 1935.
- Dimineața, Anul XXIII, nr. 7320, aprilie 1927.
- Viitorul, An XXI, nr. 6383, mai 1929.