Palatele împărătesei Elisabeta a Rusiei

Prima înfăptuire arhitecturală majoră a Elisabetei a fost Palatul de Vară proiectat de Bartolommeo Francesco Rastrelli(1700-1771),fiul unui sculptor fiorentin angajat de Petru cel Mare. Rastrelli fusese numit Arhitect-Şef la curtea imperială în 1736, în vremea domniei Annei. Palatul de Vară, terminat în 1744, a fost construit, la fel ca multe din clădirile timpurii din Sankt Petersburg, din lemn cu finisaj de stucatură. Clădirea a fost demolată de împăratul Paul al III lea la sfârşitul anilor 1790.

Imagine: Camera de Chihlimbar din Palatul Ecaterina(Ţarskoe Selo)

Reşedinţa regală originară de la Ţarskoe Selo a fost construită de Petru I prin soţia sa Ecaterina şi a fost lăsată moştenire Elisabetei prin testamentul împărătesei Ecaterina I. Elisabeta i-a cerut lui Rastrelli să reconstruiască şi să extindă palatul. Lucrările la Palatul Ecaterina au fost încheiate în 1752. Elisabeta a dorit ceva monumental şi Rastrelli a realizat o construcţie cu un front foarte lung decorat cu cariatide masculine masive executate de sculptorul Dunker.

În interior se află celebra Cameră de Chihlimbar , ale cărei lambriuri de chihlimbar au dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Wehrmacht-ul a ocupat palatul producând distrugeri substanţiale . Tavanul camerei era pictat cu imagini ale căror temă, Triumful înţelepciunii asupra voluptăţii, nu se potrivea nici cu arhitectura lui Rastrelli,nici cu viaţa privată a patroanei lui. Marea Sală din Palat este puternic iluminată de 13 perechi de ferestre şi oglinzi.

Imagine: Palatul de Iarnă(Sankt Petersburg)

În 1754 Elisabeta i-a comandat lui Rastrelli reconstruirea Palatului de Iarnă la o scară mult mai extinsă . Construcţia realizată de Rastrelli( restaurată după incendiul din 1837) încă mai există. Are o lungime de 298 m şi o faţadă cu multe ornamentaţii din a căror schemă originară de culori făcea parte turcoazul pentru pereţi şi detaliile argintii. Minunata Scară a Iordanului din Palatul de Iarnă a fost restaurată după incendiul din 1837 astfel încât să păstreze exuberanţa origanalului lui Rastrelli.

Palatele Elisabetei au fost menite să demonstreze faptul că monarhia rusă era egală cu contemporanele ei din Apusul Europei ca bogăţie, forţă şi stil .

Marea Sală a Palatului Ecaterina a fost inspirată de Sala Oglinzilor de la Versailles ,iar grădinile şi parcurile de la Ţarskoe Selo au fost şi ele remodelate de Rastrelli în manieră franceză. Monumentalitatea şi ornamentaţiile palatelor Elisabetei au fost menite să impresioneze. Dramaturgul rus Denis Fonvizin(1745-1792) a descris astfel o vizită la Palatul Ecaterinei:

“Mărturisesc sincer că am fost uimit de splendoarea curţii împărătesei noastre. Pretutindeni strălucea aurul ,grupurile de oameni înveşmântaţi în albastru deschis cu panglici roşii , mulţimea de doamne frumoase şi ,în sfârşit muzica –toate acestea mi-au încântat vederea şi auzul, şi palatul mi s-a părut a fi locuinţa unei fiinţe mai presus de muritoriii de pe pământ”.

Sursă:

David Warnes, Chronicle of the Russian Tsars: The Reign-By-Reign Record of the Rulers of Imperial Russia,Ed. Thames & Hudson Publishers, London , 1999, pp.124-125.