Imperiul Bizantin a avut un trecut glorios de peste 1000 de ani, reprezentând o putere majoră atât pe continentul european, cât și în zona Asiei Mici. Din secolul al IV-lea d.Hr, până la căderea Constantinopolului, mărturia gloriei este chiar moștenirea lăsată în urmă.
Imperiul a fost unul dintre cele mai mari și mai prospere ale vremii sale și a reușit să supraviețuiască multor invazii și conflicte interne și externe datorită organizării politice și militare eficiente. Trecutul Imperiului Bizantin a influențat în mod semnificativ istoria lumii, prin moștenirea sa culturală și istorică, precum și prin inovațiile sale politice și militare.
O dovadă a măreției Imperiului este astăzi chiar în centrul Istanbulului. Situată în fostul hipodrom din Constantinopol, actualmente Piața Sultan Ahmet, Obeliscul lui Theodosius este cel mai vechi monument încă vizibil din oraș.
Obeliscul lui Theodosius a fost unul dintre monumentele aduse Hipodromului din Constantinopol în timpul domniei lui Teodosie I, în anul 390.
Inițial, a fost comandat de faraonul egiptean Tutmose al III-lea (1479-1425 î.Hr.) în secolul al XV-lea î.Hr cu scopul comemorării victoriilor sale din Siria. Împăratul roman Constantin al II-lea (337-361 d.Hr.) a comandat transportarea lui din zona Egiptului de astăzi și a unui alt obelisc de-a lungul Nilului până la Alexandria pentru a comemora ventennalia sau cei 20 de ani pe tron în anul 357 d.Hr.
Potrivit Byzantine Legacy, într-o scrisoare scrisă în jurul anului 362, Julian a ordonat ca un obelisc aflat pe țărmul din Alexandria să fie trimis la Constantinopol, sugerând că Împăratul Constantin al II-lea îl mutase deja din poziția sa inițială și îl transportase la docurile din Alexandria. Este posibil, așadar, ca Împăratul Constantin să fi plănuit să mute acest obelisc și obeliscul din Lateran ce a fost ulterior expediat Roma, cu intenția de a-l muta pe unul la Constantinopol și pe celălalt la Roma.
În acest caz, Constantin ar fi avut două obeliscuri din care să aleagă atunci când a trimis unul la Roma. Este, de asemenea, posibil să fi existat un singur obelisc, pe care Constantin l-a expediat la Roma contrar intențiilor tatălui său, astfel că a cerut ca un alt obelisc să fie adus la Alexandria cu intenția de a-l expedia la Constantinopol. Oricum ar fi, se pare că acest obelisc a fost lăsat la docuri mai mult de treizeci de ani înainte de a fi ridicat în Hipodrom în timpul domniei lui Teodosie I. Acest lucru ar putea fi sugerat și de inscripțiile, care sugerează că alți împărați au fost „reticenți” în a-l ridica.
Inscripțiile de pe bază sunt în latină pe partea de sud-est și în greacă pe partea de nord-vest. Există câteva diferențe semnificative între cele două inscripții; doar inscripția latină se referă la „tirani” (adică la uzurpatorii Maximus și Victor).
Odată ce Constantinopolul a devenit noua capitală, împărații săi au simțit nevoia să imite modelele romane mai vechi. Prin ridicarea acestui obelisc egiptean în Hipodrom, Teodosie a urmat exemplul lui Augustus, care a ridicat un obelisc în Circus Maximus în anul 10 î.Hr.
Baza obeliscului
Obeliscul se află pe un soclu decorat care îi înfățișează pe Teodosie și curtea sa la Hipodromul din Constantinopol. Sub soclul principal din marmură (aproximativ 7 metri pătrați) se află un alt soclu mai lat, cu inscripții grecești și latine și scene din hipodrom.
În plus, patru cuburi de bronz susțin colțurile obeliscului, în timp ce patru blocuri de granit sunt așezate între colțurile bazei superioare și ale bazei inferioare. Reliefurile de pe bază constituie una dintre cele mai importante piese datate de sculptură antică târzie care au supraviețuit. Reliefurile de pe toate cele patru laturi ale bazei superioare îl înfățișează pe împărat și curtea sa participând la jocuri
Există urme evidente de deteriorare majoră a piedestalului și de restaurare activă a acestuia, potrivit Madainproject. Piesele lipsă au fost înlocuite, la colțurile inferioare ale piedestalului, cu cuburi de porfir care se sprijină pe cuburile de bronz deja menționate – cuburile de bronz și de porfir sunt de formă și dimensiuni identice. Există, de asemenea, o spărtură verticală (inspectată) pe una dintre fețele obeliscului, care, de sus, pare a fi un canal. Aceste reparații la bază pot fi legate de fisurarea obeliscului însuși după ce acesta a suferit un accident grav (poate un cutremur) la o dată necunoscută din antichitate.
Pe elementele inferioare ale reliefului se regăsesc și scene din hipodrom. Pe partea de nord-est este reprezentată ridicarea obeliscului. Fața nord-estică a obeliscului este reprezentată întinsă pe pământ în fața colonadelor Hipodromului. Un oficial (probabil Proclus însuși) îi conduce pe muncitori, care încearcă să ridice obeliscul cu ajutorul unor frânghii.
Deși nu se cunoaște locația sa exactă în Hipodrom, este posibil ca obeliscul să fi marcat centrul Hipodromului.