Pentru mai bine de o mie de ani, zidurile fortificate ale castelului Matrera au rezistat luptelor dintre mauri şi creştini, dar şi agresiunilor naturii. În zilele noastre, zidurile groase de doi metri au fost supuse unui nou asalt.
Un proiect de a restaura cetatea distrusă de ploaie în urmă cu trei ani i-a lăsat cu gura căstată pe spanioli şi pe membrii unui grup care luptă pentru conservarea siturilor istorice. În fotografiile publicate de presă, materiale moderne au fost folosite pentru a proteja vehile pietre şi pentru a aduce turnul la dimensiunile originale.
Localnicii spun că nu sunt impresionaţi de rezultat, şi că autorităţile ar fi avut mai mult succes dacă ar fi încredinţat proiectul unor constructori, şi nu unor specialişti în restaurare.
Grupul Hispania Nostra, care luptă pentru conservarea moştenirii culturale şi a siturilor istorice, a spus că lucrarea este una „cu adevărat lamentabilă, care i-a şocat pe localnici şi pe străini”, relatează
The Guardian.
„Comentariile nu sunt necesare când vezi fotografiile. Persoane din străinătate ne-au scris şi nu pot înţelege de ce aceste prostii, care ar putea fi descrise mai bine ca masacre ale moştenirii, au loc în continuare”, mai spune grupul.
Şi utilizatorii reţelelor sociale au ironizat lucrarea. Unii au comparat noua construcţie cu un dulap Ikea, în timp ce alţii au făcut trimitere la celebra ”restaurare” ratată a unei fresce cu Isus din secolul XIX.
În apărarea sa, Carlos Quevedo, arhitectul care a coordonat restaurarea spune că ţinta sa principală a fost „de a consolida acele elemente care erau în pericol, de a diferenţia noile adăugiri de structura originală, de a evita reconstrucţiile imitative, care sunt interzise de lege şi de a recupera volumul, textura şi tonalitatea originale ale turnului”.
Restaurările care nu îşi ating scopurile au devenit deja o tradiţie în Spania. În 2002, o companie de construcţii din Madrid a distrus o casă care i-a aparţinut Sfântului Isidro, patronul spiritual al oraşului. În urmă cu opt ani, după două decenii de lupte în instanţă, Curtea Supremă a Spaniei a decis că un amfiteatru roman din Valencia, care a suferit o „suprarestaurare”, trebuie readus la forma dinaintea operaţiunii.
Cel mai celebru caz de „restaurare” cu consecinţe dezastruoase s-a petrecut în 2012, tot în Spania, când o octogenară a distrus o frescă pe care a încercat să o restaureze.
Pictura, numită „Ecce Homo“, data din secolul al XIX-lea şi era expusă în biserica Borja din Zaragoza. Din motive vizibile, fresca a fost redenumită ulterior „Iată maimuţa”, dar, în ciuda faptului că rezultatul restaurării a fost catastrofal, “opera” bătrânei atrage foarte mulţi turişti.
View Comments
sincer mie imi place abordarea , noul construit pe vechi , comparatia fiind foarte usor de facut ..
Nu faceti decât sa reproduceți comentarii de pe retelele de socializare. It's just gossip, my friend. Restaurara este o opera de arta, citeste printre randuri si filtreaza informatia, te rog. Suntem in 2016, milenium 3. Abordarea arhitecturala si artistica s-a schimbat de mult. In fine, restaurarea a fost realizata in stil mimetist.