O epocă… o biserică… un spital – repere ale Bucureştiului

Un reper al vechiului București, complexul arhitectonic Colțea se află la doi pași de Piața Universității și merită a fi vizitat indiferent că ești bucureștean sau doar în trecere prin urbe. Ansamblul a fost compus dintr-o biserică, un spital, trei paraclise, diverse anexe și turnul spitalului. În prezent biserica și spitalul sunt străjuite de statuia spătarului Mihai Cantacuzino, marele ctitor.

Istoricul unui locaș din centrul Capitalei

Cu aprobarea mitropolitului Teodosie dar și cu acordul, urmașilor clucerului Colțea, spătarul Cantacuzino cumpără terenul și clădește între anii 1695-1698, prima dată biserica de piatră cu hramul Trei Ierarhi. Biserica este denumită pe la anul 1699 și Mănăstirea Trisfetitele. În anul 1696 sunt ridicate casele din jur, în care a funcționat o școală iar, între 1704-1707 spitalul cu spițărie, casa pentru chirurgi dar și o școală de științe.

La data de 27 februarie 1739 clădirile ansamblului arhitectonic au fost cuprinse de foc și doar interiorul și acoperișul au fost refăcute chiar în același an. Abia în timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino ctitoria a fost înconjurată de ziduri.

Turnul Colței a fost ridicat cam în aceeași perioadă, slujind drept clopotniță cu ceasornic, dar și ca foișor de foc fiind cel mai înalt edificiu al vremii. Se pare că, la lucrările acestuia au luat parte și câțiva soldați suedezi rătăciți prin oraș în urma luptei de la Pultava, terminată cu înfrângerea și exilarea lui Carol al XII-lea. Fațada turnului dinspre stradă era împodobită cu rozete ajurate, basoreliefuri precum și alte elemente arhitectonice specifice perioadei având rol decorativ. Turnul a împodobit intrarea spitalului până în 1888, când a trebuit să fie dărâmat pentru a da posibilitatea de lărgire noului bulevard.

Biserica, afectată de marele cutremur din 1838 care a făcut orașul de nerecunoscut a fost reparată abia în anul 1841. Interiorul edificiului a fost pictat în 1871 de către marele pictor Gheorghe Tăttărescu.

Pictură din interiorul bisericii

Deoarece a fost avariat la bombardamentele din 1944, edificiul a fost consolidat abia în anul 1949.

Biserica Colței se prezintă pe un plan trilobat cu clopotnița pe pronaos, având ziduri de peste un metru și un pridvor ce este susținut pe stâlpi. Jilțurile domnești, stranele, dar și catapeteasma se păstrează din timpul spătarului.

Ctitorită în stilul brâncovenesc, care combină arhitectura și arta românească cu stilul bizantin biserica Colțea a rămas ca un monument reprezentativ al epocii în care a fost zidită.

Spitalul Colțea

Parte integrantă a complexului arhitectonic, primul spital din oraș, spitalul Colțea a avut pentru început doar 24 de paturi la data de 14 decembrie 1704, capacitatea acestuia continuând să crească astfel că în anul 1848 numărul de paturi ajungând aproape de 100, în 1888 la 210, iar între 1957-1980 la 502 paturi.

În anul 1795 la vechea clădire a spitalului s-a adăugat, în partea dinspre sud, “un osebit spital”, o clădire înaltă, cu trei săli pentru femei, numit spitalul de sus “al doamnei”.

Avariat de cutremur, dar și din lipsa de grijă, spitalul a fost dărâmat în anul 1836 și refăcut în următori ani de către arhitectul H. van Fausser dar și de antreprenorul Conrad Schwink. O descriere din epocă ne arată că spitalul nou avea două etaje, patru săli cu 14 paturi.

Trebuie menționat că în noul spital a luat ființă și “Școala mică de chirurgie” – prima instituție de învățământ medical din Țările Române, ulterior devenind Facultatea de Medicină din București. În prezent atât biserica cât și spitalul sunt incluse în „Lista monumentelor istorice din România” .

 Autor: Silvia Damian