O cunoscută localitate din România se numea „Locul Plin de Şerpi”, aveți idee despre care este vorba?

Conform biologilor, pe teritoriul țării noastre trăiesc zece specii de șerpi. Șarpele de casă este cel mai răspândit șarpe european și acesta este specia cea mai răspândită din România. Printre specii se mai numără șarpele de apă, șarpele de alun, șarpele lui Esculap, șarpele de stepă, balaurul, vipera comună, vipera cu corn, vipera de stepă, și șarpele boa de nisip. Totuși, puțină lume știe că unul dintre cele mai celebre sate din România s-a numit cândva „Locul Plin de Şerpi”. Este vorba de Vama Veche

Vama Veche, una dintre destinațiile turistice preferate ale românilor care merg pe litoralul Mării Negre, s-a numit decenii de-a rândul Yilanlâk (Locul Plin de Şerpi, Şerpăria). Satul a fost înființat în anul 1811 de către colonişti găgăuzi care au găsit în zonă puzderie de șerpi.

De ce Vama Veche se numește astfel?

Începând cu anul 1913, localitatea a fost denumită Vama Veche. De ce poartă această denumire? După al doilea război balcanic din 1913, odată cu anexarea Cadrilaterului (1913-1940), vama cu Bulgaria a fost mutată mai la sud, la Ecrina (Kranevo), iar satul de pescari Yilanlâk a fost redenumit Vama Veche.

Întrucât era zonă de frontieră, acest sat al comunei Limanu nu era frecventat de turiști în perioada dictaturii comuniste. Totuși Istoria turistică a aşezării a început în jurul anilor 40, când, după tratatul de la Craiova din acelaşi an, România a cedat Bulgariei Cadrilaterul, iar o parte din societatea mondenă care îşi făcea vacanţele la Balcic s-a reorientat spre Vama Veche şi 2 Mai. În primele atestări, satul Vama Veche este prezentat ca o aşezare locuită de câteva zeci de familii, majoritatea agricultori şi pescari, astfel că ideea că acesta ar putea deveni un important punct de atracţie turistică părea o ipoteză nerealistă.

Studenții clujeni, primii vamaioți

În anii 1960-1980, satul Vama Veche era cunoscut în special studenţilor din Cluj- Napoca, aduşi în fiecare an aici, în tabără. Universitatea din Cluj- Napoca avea contract cu satul Vama Veche şi, prin sindicatul instituţiei, transporta serii de turişti din două în două săptămâni, începând de pe 15 iunie şi până pe 15 septembrie. Tot universitatea construise în sat şi o cantină, pentru a le asigura mesele studenţilor – acesta fiind, de altfel, şi singurul loc unde se putea mânca, în afara caselor localnicilor. În acea perioadă nu existau baruri sau restaurante ci doar plaja, care era mult mai mare şi înconjurată de mărăcini şi terenuri agricole. De asemenea, fiind zonă de graniţă, până în 1990, camparea pe plajă nu era posibilă, astfel că turiştii care veneau în Vama Veche stăteau la gazde. Se cazau în câte-o cameră răcoroasă, închiriată în casele văruite în alb ale localnicilor, în care nu exista curent electric, duşul era improvizat dintr-un cazan suspendat pe un trepied, iar toaletele erau în curte.

În aceeaşi perioadă, se pare că reprezentanţii Partidului Comunist şi-ar fi pus în plan să intre cu buldozerele peste casele sărăcăcioase ale ţăranilor din Vama Veche. Planul era de a-i muta pe localnici în câteva blocuri specifice regimului, din 2 Mai, urmând ca în locul satului de lângă graniţă să fie arat tot pământul şi apoi cultivat – pentru un contral mai bun asupra granițelor.

Revoluţia din 1989 a salvat Vama Veche. Utilajele au reuşit să dărâme câteva case de la intrarea în satul Vama Veche dinspre 2 Mai chiar în decembrie 1989. Au urmat însă zilele Revoluţiei şi schimbarea regimului comunist, astfel că planul a fost uitat, dar destinul oamenilor s-a schimbat complet.

Studenţii clujeni au continuat să vină în Vama Veche, aduncând cu ei prieteni, iubite şi mai târziu familia întreagă, şi, încetul cu încetul, tot mai mulţi oameni au început să audă de-spre acest nou loc de pe Litoral. În primii ani de după Revoluţie, a continuat să funcţioneze foarte bine o formă rudimentară a agroturismului, atât de apreciat în prezent în multe alte zone din ţară. Cazarea se făcea în locuinţele sătenilor, iar turiştii plăteau câţiva bănuţi pentru un pat şi o farfurie cu borş de peşte. În acest fel, un sejur la mare costa mai nimic pentru ei, însă pentru localnici era un mod de a-şi suplimenta veniturile şi de a reuşi să strângă peste vară o sumă frumuşică de bani, care să îi ajute să treacă iarna cu bine.

Turiştii sosiţi în zonă erau aproximativ aceiaşi în fiecare an, astfel că s-au legat prietenii pe viaţă între mulţi dintre ei.

Primul bar deschis în sat, în 1995, a fost “La Bibi”, unde ziua se lua masa, iar seara se organizau expoziţii de pictură sau concerte de jazz. Pornind de la o discuţie cu un grup de clienţi pictori şi sculptori, proprietarul a decis să organizeze o strângere de fonduri, pentru a ridica o biserică în sat. Astfel, după trei sezoane, s-a adunat o sumă frumuşică, suficientă pentru a cumpăra materialele, iar arhitecţii care au lucrat la ea au fost tot din rândul turiştilor care obişnuiau să îşi petreacă verile în acest sat.

Această situaţie a mai durat peste 10 ani, până ce, încântaţi de lipsa de îngrădire de orice fel din Vama Veche, tot mai mulţi oameni au început să vină, ca să se vadă cu ochii lor despre ce este vorba. Îngrijoraţi de schimbările pe care un aflux crescut de turişti le implică şi după un conflict cu primăria, care voia să interzică întinderea corturilor pe plajă, în 2003, tot un grup de arhitecţi şi antropologi conturat în Cluj-Napoca şi care includea şi oameni din mass-media a pus bazele Asociaţiei pentru Conservarea Ariilor Protejate Bio-Cultural şi a pornit curentul numit “Salvaţi Vama Veche”. Sperau că vor putea păstra satul aşa cum ei înşişi l-au cunoscut. Planul lor ar fi putut funcţiona pe hârtie, însă această mişcare de popularizare a zonei a lucrat tocmai împotriva a ceea ce ei susţineau. Dorind să facă auzită cauza lor, membrii ONG-ului au pus bazele Festivalului “Stuffstock Vama Veche”, care se voia a fi o copie a şi mai cunoscutului festival american Woodstock.

Evenimentul, care a devenit unul anual şi încă mai are loc şi în zilele noastre, a devenit atât de cunoscut, încât a atras de la an la an tot mai mulţi turişti, mulţi veniţi pentru prima dată pentru a trăi pe pielea lor libertatea din Vama Veche. În cei 13 ani trecuţi de la înfiinţarea festivalului, principiile de la care acesta a plecat au fost uitate, turismul ecologic s-a transformat într-unul de masă, comunitatea locală este tot mai puţin implicată, în schimb au apărut afacerişti cu businessuri sezoniere, iar numărul turiştilor, estimat în jurul a 500 de persoane în 2005, a ajuns în 2019 la o cifră de peste 40.000 de oameni, iar la Stuffstock au fost cu siguranță peste 50000 participanţi.

Vama Veche aparține administrativ de comuna Limanu și la recensământul din 2002 avea o populație de 178 locuitori, din care 173 români și doar 5 găgăuzi.