Misterul găurilor masive din Siberia, descifrat de oamenii de știință

Un crater masiv a apărut violent și exploziv în tundra siberiană anul trecut – o puternică explozie de gaz metan aruncând gheața și stânca la sute de metri distanță și lăsând o adâncitură circulară în peisajul gol și straniu. A fost a 17-a gaură care a apărut în peninsulele îndepărtate Yamal și Gyda din Arctica Rusă, de când prima a fost observată în 2013, intrigându-i pe oamenii de știință, scrie CNN.

Se crede că aceste cratere sunt legate de schimbările climatice. Fotografia cu drone, modelarea 3D și inteligența artificială ajută la dezvăluirea secretelor lor acum.

„Noul crater este bine conservat în mod unic, deoarece apa de suprafață nu se acumulase încă în crater atunci când am studiat-o, ceea ce ne-a permis să studiem un crater ”proaspăt”, neatins de degradare”, a spus Evgeny Chuvilin, cercetător principal la Centrul de recuperare a hidrocarburilor al Institutului de Știință și Tehnologie Skolkovo din Moscova.

A fost, de asemenea, prima dată când cercetătorii au reușit să coboare o dronă adânc într-un crater – ajungând la 10 până la 15 metri sub pământ, permițându-le să capteze forma cavității subterane în care s-a acumulat metan.

Chuvilin a făcut parte dintr-o echipă de oameni de știință ruși care au vizitat craterul în august 2020.
Descoperirile lor au fost publicate în revista Geosciences săptămâna trecută.

Schimbarea climei

Drona a realizat în jur de 80 de imagini, permițând cercetătorilor să construiască un model 3D al craterului, care are o adâncime de 30 de metri.

Autorul studiului, Igor Bogoyavlensky, de la Institutul de Cercetare a Petrolului și Gazelor din Academia Rusă de Științe, a servit ca pilot de dronă și a spus că trebuie să se întindă pe marginea craterului adânc de 10 etaje și să-și atârne brațele peste margine pentru a controla drona.

“De trei ori am ajuns aproape să o pierdem, dar am reușit să obținem datele pentru modelul 3D”, a spus el.
Modelul, care a arătat grote sau caverne neobișnuite în partea inferioară a craterului, a confirmat în mare măsură ceea ce oamenii de știință au presupus: gazul metan se adună într-o cavitate din gheață, provocând apariția unei movile la nivelul solului. Movila crește în dimensiuni înainte de a arunca gheața și alte resturi într-o explozie și de a lăsa în urmă craterul masiv.

Ceea ce este încă neclar este sursa metanului. Ar putea proveni din straturi adânci din Pământ sau mai aproape de suprafață – sau dintr-o combinație a celor două.

Permafrostul este un imens rezervor natural de metan, un puternic gaz cu efect de seră mult mai nociv decât dioxidul de carbon. Verile mai calde – Arctica se încălzește de două ori mai repede decât media globală – au slăbit stratul de permafrost, care acționează ca un capac, facilitând evacuarea gazului. Unii experți estimează că solurile din regiunea permafrost conțin de două ori mai mult carbon decât atmosfera, făcând regiunea extrem de importantă în lupta împotriva schimbărilor climatice.