Misterele din Peștera Urșilor

Undeva, departe de viața agitată a marilor orașe, ascunsă în munți, necunoscută adesea privirilor curioase, în  adâncurile Apusenilor, se află Peștera Urșilor.

Cunoscută de localnici și vizitată de turiști peștera ascunde povești și mistere străvechi.

Legenda spune că aici se adăposteau, în urmă cu 15.000 de ani, așa numiții urși de cavernă. Aceste mamifere se retrag să moară în același loc, în acest caz locul de retragere fiind considerată peștera, însă multe dintre scheletele găsite în interior au ajuns acolo într-un alt mod.

La 17 septembrie 1975 cercetătorii pătrund pentru prima dată în interiorul cavernei prin dinamitarea tavanului. Acolo au descoperit 144 de schelete de urși, cele mai multe dintre ele prezentând urme ale unor lupte crâncene. Cercetătorii au conclus astfel că în timpul unei ierni, când urșii se mai aflau încă în peșteră în proces de hibernare, a avut loc o alunecare de teren care a blocat intrarea în peșteră, intrare pe care astăzi se face accesul turiștilor. Urșii rămași captivi au murit în mare parte ca urmare a luptelor pentru supraviețuire, fiind nevoiți să se mănânce unii pe alții.  

Compusă din două galerii subterane, peștera nu este decât pe jumătate accesibilă turiștilor. Prima galerie, cea superioară cu o lungime de 488 m, poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

Galeria superioară este amenajată în vederea desfășurării activităților turistice fiind compusă din trei galerii și trei săli: Galeria “Urșilor” (sau Galeria Oaselor), Galeria “Emil Racoviță”, Galeria “Lumânărilor”, Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Oaselor.

Stalactitele și stalagmitele întâlnite în interior au fost adesea asemănate cu elemente din viața cotidiană, unele formațiuni purtând nume precum Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul, Căsuța Piticilor, Draperiile, Portalul, Sfatul Bătrânilor, Biserica.

 O formațiune cu totul specială este cea pe baza căreia s-a construit una dintre legendele locale. Se spune că la momentul pătrunderii oamenilor în peșteră, se mai afla un ultim urs în viață. În încercarea sa de a ieși, acesta s-a înțepenit intr-una dintre crăpăturile cavernei. Există astfel o formațiune calcaroasă ce pare a avea forma unui urs al cărui cap a rămas blocat în peretele uneia dintre săli.

Un loc minunat, în care legendele nu contenesc să apară, Peștera Urșilor uimește prin prezența unor formațiuni calcaroase unice cât  și  prin imensitatea și grandoarea ce te fac să te simți mic intr-o lume mare.

Autor: Anca Ionela