Mighindoala sau Valea Îngerilor – satul părăsit de oameni

Migindoala (Engelthal) este un sat din județul Sibiu, comuna Șeica Mare, în care nu mai locuiește nimeni. Ruinele câtorva case și două biserici sunt tot ce a mai rămas. Pictorul Tara von Neudorf este singurul care mai încearcă să țină cultura săsească a locului în viață, recondiționând satul într-un mod destul de neobișnuit.

Valea, valea!

Dacă vrei să ajungi în Mighindoala, trebuie să cotești cu 5 km înaintea satului Petiș la dreapta, pe drumul care dispare în pădure. Când începi să te întrebi dacă ești pe drumul cel bun, pe partea stângă vor începe să răsară ruinele caselor din Mighindoala. În majoritatea se poate intra fără probleme, singurul obstacol reprezentându-l vegetația care a pus stăpânire pe ceea ce a aparținut oamenilor încă din 1381, atunci când satul a fost menționat pentru prima dată, cu numele de Engenthal (germ. eng = îngust, Thal = vale). După cum îi spune și numele, satul se situează într-o vale îngustă, atât de liniștită și de izolată, încât este un posibil motiv pentru care locuitorii au plecat, pe lângă problema migrației sașilor transilvăneni în Germania.

Valea Îngusta, valea Îngerilor

Mighindoala mai este cunoscută și sub numele de ”Engelthal”, Valea Îngerilor. Aceasta duce cu gândul la cele două biserici din sat, cea evanghelică și cea ortodoxă. Biserica ortodoxă nu mai are acoperiș și găzduiește o mică pădure, care se revarsă peste zidurile sparte. Pe unele ziduri se mai pot vedea picturile murale care decorau biserica, acum părăsită de oameni, din Valea Îngerilor.

Biserica evanghelică, veche din sec. al XV-lea, este încă într-o stare destul de bună, datorită pictorului Tara von Neudorf, care a concesionat-o și se ocupă de recondiționarea ei, plănuind să readucă la viață cultura din aceste locuri. Totuși, viziunea sa asupra renovării unei biserici nu este tocmai specifică restauratorilor obișnuiți și nici nu pare să se încadreze normelor unei astfel de lucrări. Pe dinăuntru, pereții bisericii sunt acoperiți de pentagrame și se pot observa nenumărate improvizații atipice.

În același stil, pictorul a mai recondiționat două case, în care locuiește temporar și care sunt ticsite de operele sale de artă, iar uneia dintre case i-a construit chiar o terasă. Tara spune că are de gând să recondiționeze și biserica ortodoxă, iar din cărămizile unei case irecuperbile, să construiască una nouă. Dacă proiectele sale sunt sau nu intervenții benefice acestui sat, rămâne la decizia fiecăruia. Până la urmă, pictorul nu asigură că satul va mai fi ce a fost, dar măcar că va mai fi.

Articol realizat de Șandru Mara