Matache Măcelarul – de la comerciantul de carne, la brandul de azi și hala de … odinioară

Acum aproape un secol şi jumătate, un negustor de carne, pe numele lui Loloescu Matache, îşi deschidea o prăvălie la răspântia dintre Calea Griviţa şi Calea Buzeşti. Astăzi, Matache este eponimul unei clădiri istorice care a născut într-o perioadă controverse la nivelul Bucureştiului, dar şi un brand celebru la nivel naţional.

de Daniel Plăiaşu

« Ne vedem la Matache Măcelaru’!»

Acolo îşi dădeau întâlnire birjarii şi chirigiii din zona de vest a Bucureştiului acum aproximativ un secol şi jumătate. Situată la intersecţia Căii Griviţei cu Calea Buzeşti, măcelăria care a dat numele actualei hale Matache reprezenta un popas obişnuit la marginea capitalei României al comercianţilor ce veneau dinspre Târgovişte şi alte localităţi din zonă. Înainte ca Matache Măcelarul să îşi înceapă afacerea pe la 1879, în respectiva locaţie exista deja o piaţă, cunoscută, la acea vreme, ca Piaţa Mică, Piaţa Sfântul Ştefan şi Piaţa Cuibul cu Barză, însă niciuna dintre aceste denumiri nu s-a păstrat până în prezent.

Matache Măcelarul, în opoziţie cu brandul pe care îl ştim astăzi, nu a creat vreun produs alimentar deosebit, ci s-a remarcat prin excentricitatea modului său de a face comerţ. Imediat după finalizarea Războiului de Independenţă, Loloescu Matache îşi deschide o prăvălie de carne la intersecţia dintre uliţa Târgoviştei şi strada Buzeşti, exact în colţul străzii, la răscrucea drumurilor, pentru a fi sigur că va avea vad. Mai mult de atât, pentru a-şi convinge clienţii de prospeţimea produselor sale, negustorul avea obiceiul să scoată în faţa măcelăriei butuci pe care să tranşeze carnea în văzul tuturor. Conform istoricului Adrian Majuru, pe Matache Măcelarul l-a făcut celebru nu calitatea produselor pe care le vindea, ci felul său de a fi: vesel şi sociabil, gata să te ajute şi dornic să îţi asculte oful. Cu aceste calităţi demne de un adevărat „jupân”, Loloescu Matache a reuşit să ajungă, într-un timp relativ scurt, un personaj extraordinar de popular şi să dea impresia atât localnicilor, cât şi celor aflaţi în trecere că afacerea sa există acolo de când lumea şi pământul.

Moştenirea pe care acest negustor a lăsat-o posterităţii este denumirea unei pieţe şi a halei reprezentative din respectiva regiune a Bucureştiului, precum şi a brandului comercial ce a fost folosit de Principal Company, producătorul mezelurilor Salonta – în prezent, cumpărat de Cristim.

Hala Matache – un monument subiect de dezbateri

Loloescu Matache a murit în jurul anilor 1900, iar prăvălia sa s-a transformat, în timp, într-o hală dedicată comerţului de carne. Construită de către Primăria Bucureşti între 1887 şi 1899, clădirea iniţială a Halei Matache era oarecum asemănătoare cu cea a Halei Traian, fiind realizată din oţel nituit, sticlă şi cu închideri de lemn. Ulterior, în jurul anilor 1940, aceasta este reconsolidată şi i se schimbă înfăţişarea prin adăugarea pereţilor de zidărie, ferestrelor cu arcade şi a basoreliefului, conferindu-i aspectul pe care îl cunoaştem astăzi.

Înainte de 1989, clădirea a aparţinut abatorului de la Glina şi a continuat să reprezinte un spaţiu de desfacere pentru produsele din carne. Ulterior, aceasta a fost în administraţia primăriei, dar şi a unor investitori greci, care au continuat să folosească hala în scopuri economice, fără să se ocupe şi de conservarea sa. În jurul anului 2010, hala încă mai funcţiona, moment în care Primăria Municipiului Bucureşti decide construirea Bulevardului Uranus, ce urmează să lege Casa Poporului de Piaţa Victoriei, iar pentru acest lucru, au demolat mai multe clădiri istorice, precum Hotel Marna, Cinematograful Feroviar, Casa Constantin Rădulescu, Hala Matache fiind închisă şi riscând, la rândul ei, să aibă aceeaşi soartă.

Imobilul este clasat ca monument istoric de categoria B şi, ca urmare a proiectului Bulevardului Uranus al primarului general, Sorin Oprescu, posibila demolare a sa a născut în ultimii patru ani numeroase controverse între ONG-uri, precum Salvaţi Bucureştiul, ProDoMo etc., şi instituţiile statului, precum Primăria Bucureşti, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerul Culturii etc. În momentul producerii efective a demolării un personaj nou s-a remarcat, actualul primar general Nicușor Dan.

Cert este că de ceva ani, rămășitele fostei hale nu stim pe unde sunt, iar o reamplasare a fostei hale este un proiect … hai sa zicem de urmarit pe acest mandat

Matache Măcelaru’ – brand meşteşugit

În 2008, folosindu-se de renumele existent al lui Matache, producătorul de mezeluri Principal Company decide ca gama premium a produselor sale să poarte denumirea «Matache Măcelaru’». Realizarea acestui brand este încredinţată agenţiilor Next Advertising şi Cap, care au lansat spotul comercial binecunoscut, în care un bărbat intră într-o băcănie ce pare din alte vremuri şi este sfătuit de măcelarul Matache cu privire la fineţea gustului produselor pe care vrea să le cumpere. Ideea pe care publicitarii au vrut să o transmită pentru acest brand este că el păstrează tradiţia şi gustul mezelurilor de altădată. Acest spot a fost premiat cu aur în 2009, în cadrul Galei Effie, la categoria „Food Products”, fiind considerat unul dintre cele mai vizibile branduri de mezeluri.

În 2011, Principal Company a intrat în faliment, iar brandul «Matache Măcelaru’» a fost preluat de către producătorul Cristim, care, în februarie anul curent, intenţiona să relanseze această marcă prin intermediul a 200 de căruţe vieneze retro, în interiorul cărora ar urma să funcţioneze măcelării mobile.

Pe site-ul companiei Cristim, brandul «Matache Măcelaru’» este descris ca fiind „numele care îţi aminteşte că, pe vremuri, se mânca proaspăt şi sănătos. Este cunoscutul măcelar care tranşa şi condimenta cu pasiune şi pricepere în măcelăria lui curată şi îmbelşugată”.