MĂNĂSTIREA RADU VODĂ – TURNUL CLOPOTNIŢĂ

Mănăstirea Radu Vodă, monument de artă şi spiritualitate românească, este amplasată pe o colină de pe malul drept al râului Dâmboviţa, în zona Piaţa Unirii – Pasajul Mărăşeşti din Bucureşti.

Ridicată iniţial la începutul secolului al XVI-lea, mănăstirea a cunoscut de-a lungul veacurilor, până în secolul al XX-lea, şi perioade de răgaz, bogăţie şi înflorire culturală dar a trecut şi prin toate vicisitudinile unor vremuri cumplite, proprii istoriei zbuciumate a poporului român: năvăliri ale turcilor şi tătarilor dar şi ale armatelor unor voievozi creştini, dese schimbări ale domnitorilor pe tronul Ţărilor Româneşti, jafuri şi distrugere, molime şi foamete, incendii şi cutremure.

A fost ocupată de năvălitori, fortificată, transformată în moschee, dărâmată din temelii apoi rezidită şi sfinţită, iarăşi parţial dărâmată (prin lucrări de sistematizare), desfiinţată, restaurată, resfinţită şi reactivată.

Dintre acestea, biserica şi turnul-clopotniţă sunt ultimele vestigii ale mănăstirii de altădată (sec. XVI-XVII).

TURNUL-CLOPOTNIŢĂ

A fost zidit în  primul sfert al secolului al XVII-lea de voievodul Radu Mihnea, odată cu reclădirea din temelii de către acesta a bisericii distruse în întregime de trupele în retragere ale lui Sinan Paşa din faţa oştilor lui Mihai Viteazul.

Timpul, vremurile frământate şi dezastrele naturale au fost necruţătoare şi cu această construcţie care, în componenţa ansamblului monahic, ocupă – din punct de vedere al vechimii – locul al doilea, după biserică.

Astfel, cutremurele din secolul al XVIII-lea i-au produs mari stricăciuni şi l-au şubrezit, însă cel din 1802 care a transformat în ruine o însemnată parte din clădirile bucureştene de atunci, îl năruie cu totul.

A fost reconstruit, pe vechile temelii, în anul 1804; lucrările de reconstrucţie au căutat şi au reuşit să-i respecte aspectul iniţial, aşa încăt ceea ce vedem astăzi seamănă într-o foarte mare măsură cu acea construcţie înălţată de Radu Vodă Mihnea, ctitorul mănăstirii.

Situat la miazănoapte de biserică, pe aceeaşi linie cu reşedinţa arhierească şi cu ceea ce a mai rămas din vechile ziduri ale mănăstirii de odinioară, ziduri din care făcea parte integrantă, turnul clopotniţă este o realizare arhitectonică deosebită.

Înălţimea lui este de aproximativ 25 de metri, în plan orizontal având formă pătrată iar în plan vertical fiind alcătuit din trei nivele care sunt puse în evidenţă în exterior prin trei registre suprapuse; zidăria este din cărămidă iar decoraţiunea (elemente ornamentale, pictură etc.) păstrează toate caracteristicile stilului neoclasic.

Accesul înăuntru este posibil până la nivelul al doilea datorită scării din lemn masiv şi în formă de spirală care se află în interiorul unui alt turn cilindric de dimensiuni mai mici, alipit clopotniţei şi prevăzut cu acoperiş propriu.

Considerată cândva cea mai înaltă şi cea mai frumoasă construcţie de acest tip din Bucureşti, Turnul-clopotniţă din mănăstirea Radu Vodă rămâne o mărturie vie a istoriei oraşului de la începuturi şi până în prezent.

Corina P