Legenda lacului care nu îngheață niciodată – Lacul Ochiul Beiului

Unul dintre cele mai căutate obiective turistice din judeţul Caraş-Severin este Lacul Ochiul Beiului, un lac puternic alimentat de un izvor carstic subteran, de o culoare exraordinar de frumoasă.

Lacul este monument al naturii, protejat, iar accesul turiştilor este destul de uşor. Lacul Ochiul Beiului este situat într-o zonă de o sălbăticie impresionantă din Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, la limita Munţilor Aninei cu Munţii Locvei, la o altitudine de 310 metri. Forma lacului este a unui crater cu adâncimea de 3,6 metri, iar apa este atât de curată, încât păstrăvii care înoată agale pot fi admiraţi în toată splendoarea lor.

Interesant este că acest lac nu îngheaţă niciodată, temperatura apei rămânând constantă tot timpul anului, între 4 şi 8 grade Celsius. Acest lucru face ca păsările migratoare, stârcii cenuşii ori raţele sălbatice, în loc să plece toamna spre ţările calde, rămân aici peste iarnă.

Legenda spune că la Lacul Ochiul Beiului, în noaptea de Sânziene, în jurul acestuia se strâng ielele, care sunt foarte frumoase şi care îi vrăjesc pe bărbaţi prin farmecul lor. Lacul, însă, s-a format după ce, în urmă cu câteva sute de ani, fiul unui renumit bei ce domnea asupra ţinutului, în timp ce se afla la vânătoare, s-a îndrăgostit de fiica unui păstor. Acest lucru nu a fost pe placul beiului, fapt pentru care a ordonat ca fata să fie omorâtă. De atâta amărăciune, fiul beiului a vărsat atâtea lacrimi, încât a umplut lacul ce astăzi îi poartă numele, dar şi culoarea ochilor tânărului. Disperat că fata nu mai poate fi readusă la viaţă, fiul beiului şi-a pus, în acelaşi loc, şi el capăt zilelor. De altfel, lacul are forma unui crater oval sau a unui ochi cu diametrul de circa 20 metri.