Legenda frumoasei domniţe Azughia, care a dat numele staţiunii Azuga

Folclorul geografic românesc consemnează pentru cel mai mic oraş din Prahova, Azuga, o frumoasă legendă despre domniţa Azughia, fiica voievodului Timuş, care şi-a pierdut logodnicul în războiul cu hoardele cotropitoare din vechime

Cocoţat la poalele munţilor Bucegi şi Baiului, din nordul Prahovei, oraşul Azuga, cel mai mic din judeţ, are o istorie destul de recentă. Poziţionarea geografică a acestuia, la peste 900 de metri altitudine, a făcut ca, până la 1700, zona să fie o imensă pustietate împădurită. Dar tocmai aceste coordonate au atras aici crescătorii de animale, păstori de vaci şi de oi, iar ulterior negustori de tot felul, Azuga fiind o permanentă cale de legătură între românii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor.  

Este fără dubiu că micul oraş de munte, astăzi renumit pentru pârtiile sale şi aerul curat, îşi trage numele de la pârâul de pe valea căruia este aşezat, Azuga. Acesta străbate localitatea de la confluenţa cu râul Prahova spre amonte, cale de cinci kilometri.

Hasdeu consideră denumirea „Azuga“ ca fiind de provenienţă maghiară, în schimb, autorii „Dicţionarului geografic al judeţului Prahova“ dau o etimologie latină livrescă „ad juga”, adică „lângă jugul muntelui“, considerată de istorici mai plauzibilă, dacă se ia în calcul şi relativa însuşire recentă a toponimului pentru fosta zonă pustie de la Azuga.

Legenda domniţei Azughia

Natura maiestuoasă a zonei, cu ape repezi şi munţi falnici, a inspirat un bogat folclor local, oamenii căutând explicaţii de legendă pentru formele de relief în sânul cărora şi-au stabilit existenţa.

Ca în multe alte locuri din România, numele Azuga îşi are originea într-o poveste de dragoste şi vitejie. Aceasta spune că, în vremuri străvechi, aici domnea Timuş împărat, nume de la care provine localitatea învecinată, din Braşov, Timiş. La bogăţia locurilor pofteau şi cotropitorii, veniţi cu oştiri numeroase la război cu Timuş. Cum nu a reuşit să-i răzbească, voievodul l-a trimis în luptă pe cel mai bun căpitan al său, Retivoiu (numele purtat de un munte al zonei). Viteaz şi inimos, acesta câştigă bătălia, dar sfârşeşte în luptă.

Curajosul Retivoiu era logodnicul Azughiei, frumoasa fată a voievodului Timuş. Îndurerată, aceasta porneşte pe câmpul de luptă pentru a recupera trupul iubitului său şi a-l înmormânta după datinile locului. Când îl găseşte, Azughia este doborâtă de durere, ameţeşte şi cade în valea care îi va purta numele, Valea Azugii.

Un orăşel puternic industrializat

Istoria îşi urmează cursul, iar la 1815, documente fac referire la prima construcţie din zonă, hanul Căciula Mare, numit şi Hanul Între Prahove, nume care venea din poziţionarea sa, în apropierea locului unde se varsă pârâul Azuga în râul Prahova. Abia în primii ani ai secolului al XVIII-lea, datorită vieţii pastorale intense, la Azuga încep să apară şi primele gospodării răzleţe.

Primele începuturi de industrie în Azuga, atunci un simplu cătun aparţinând de comuna Predeal, datează din anul 1830 prin înfiinţarea de către Aslan, venit de la Rucăr, a unei Fabrici de Sticlă, Glăjeria lui Aslan. Însă cea mai importantă fabrică construită în Azuga a fost fabrica de Bere, ridicată în perioada 1898-1900, de către de către firma Grundt, Rădulescu & Co. Industriaşul Peter Schesser l-a convins pe maestrul berar Grundt, care în acea vreme fabrica în Braşov cea mai bună bere, să vină la Azuga pentru a participa la înfiinţarea unei fabrici de bere.

În prezent, cu doar 4.400 de locuitori, oraşul Azuga este cel mai mic din Prahova, foarte cunoscut în România în special pentru posibilităţile de a practica sporturi de iarnă.