Legenda construirii Manastirii Horezu

Cu totii suntem fascinati de viata si moartea celui care a fost Constantin Brancoveanu (1654 – 1714),personaj emblematic al istoriei romanesti. Acest domn, declarat martir, a inaltat peste timp si vremuri cea mai de seama ctitorie care a atras si atrage admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor din toate timpurile, opera de arta specifica acestui neam, prin stilul original brancovenesc, si pe care Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, o considera „Le plus beau de toute Roumanie” (cea mai frumoasa din Romania). Este vorba despre Manastirea Horezu.

Lacasul de cult avea si are o insemnatate aparte , cu cat domnitorul si-a dorit ca acest asezamant sa aiba rol de necropola a familiei, in cazul unei morti firesti. Astfel se explica devotamentul cu care Constantin Brancoveanu se ingrijea de lucrarile de construire a manastirii (1693 – 1697). Din pacate, domnitorul nu si-a putut implini dorinta, fiind ucis de turci. Prin urmare, trupul sau decapitat a fost înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe din București, o altă ctitorie a sa.

Ca asezare geografica, Mănăstirea Horezu sau Hurezi este așezată intr-un loc idilic, plin de farmec si singuratate, a carui liniste o tulbura doar cantecul huhurezilor, la marginea satului Romanii de Sus, localitate aflată la o distanță de aproximativ 50 de kilometri înspre vest de Râmnicu-Valcea, pe Drumul Național DN 67, în județul Vâlcea.

Istoricul Mănăstirii Horezu

Sfanta Manastire de la Horezu reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. El cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia lui Constantin Brancoveanu, ridicata la 1696 si zugravita de Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul in 1698 si zugravita de Iosif si Ioan in 1700, si Schitul Sfantul Stefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 si zugravit de Ianache, Istrate si Harinte.Pe langa iconografia religioasa, intalnim si compozitii cu caracter laic, cum e istoria ilustrata a vietii imparatului Constantin cel Mare, cu o anumita semnificatie pentru vremea aceea, biruinta Crucii asupra semilunii.

Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasă cultură reușește să înființeze tipografii și să tipărească numeroase cărți. Din acest motiv Mănăstirea Horezu devine un puternic centru cultural al Tarii Romanesti. Aici a înființat domnitorul vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu, care mai numără în prezent aproximativ 4000 de volume. Catalogul bibliotecii, întocmit la 1791, arată ca aceasta dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tipărită și 46 de manuscrise^.

Autor: Luminita Alexandrescu