Istoria hot-dogului: de la „Odiseea“ lui Homer, la mâncarea de zi cu zi a americanului

Ziua de  23 iulie este sărbătorită la nivel naţional în S.U.A ca „Ziua Naţională a hot-dog-ului“, o dovadă a pasiunii americanilor pentru crenvurstul cuibărit între două felii de pâine. Sărbătoarea a fost înfiinţată în onoarea preparatului servit în anul 1870 de imigranţii germani în parcul de distracţii din Coney Island, în America.

Rezultatelele unui studiu realizat recent arată că americanii mănâncă aproximativ 20 de miliarde de hotdogi pe an. Pentru a sărbători această „pasiune gastronomică naţională“, în fiecare an, pe 23 iulie, în New Orleans şi alte oraşe americane au loc diverse parade şi carnavaluri.

Oamenii se strâng pe străzi, participă la concursuri de băut bere şi îşi înscriu câinii la curse, totul pentru a celebra ziua naţioanlă a cârnatului asortat cu muştar şi ketchup.

Celebrat în Anglia şi Australia

S.U.A nu este singurul stat care aduce un omagiu acestui umil preparat, Marea Britanie şi Australia fiind alte două zone în care locuitorii se adună pentru a sărbători „Ziua Naţională a hot-dog-ului“. Deşi cheltuiesc aproximativ 1.7 miliarde de dolari pentru a gusta, zi de zi, un sandviş cu crenvurst şi muştar, puţini americani ştiu că germanii sunt cei care ar trebui să primească patentul de invenţie pentru acest preparat.

Astfel, chiar dacă cremvurstul este considerat unul dintre „cele mai bătrâne alimente“ procesate, fiind pomenit, încă din secolul al XIX-lea î.Hr., în „Odiseea“ lui Homer, referinţe clare legate de hot-dog apar tocmai în 1600. Cunoscut atunci sub denumirea de „dachshund“ (câine şoricar-n.r.), cârnatul tradiţional s-a transformat mai apoi în „frankfurter“. Se spune că Georg Lahner, un măcelar născut, în 1772, în oraşul Franconia de Coburg, a adus frankfurter-ul la Viena şi a adăugat carne de vită amestecului format până atunci doar din carne de porc, conform publicaţiei „AnOther“.

În jurul anului 1870, pe Coney Island, imigrantul german Charles Feltman a început să vândă cârnaţi în formă de rulouri. Alături de Feltman au existat şi alţi oameni care au contribuit la comercializarea celebrei gustări. Asftel, în 1880,  un un german pe nume Feuchtwanger vindea pe străzile din St. Louis hotdogi pe băţ. Ideea a aparţinut soţiei sale care l-a sfătuit să apeleze la această metodă pentru ca gurmanzii să servească preparatul fără să-şi ardă mâinile.

Popularitatea termenului „hot dog“ este atribuită şi caricaturistului american Tad Dorgan, care a observat un vânzător ambulant care oferea cârnaţi fierbinţi la un meci. Pentru a-i atrage pe spectatori comerciantul striga, cât îl ţineau plămânii, „Ia-ţi cârnatul roşu şi fierbinte!“, frază pe care, mai apoi, Dorgan a preluat-o în multe dintre lucrările sale.