Icoane confiscate de comunişti, scoase la lumină după 42 de ani

Muzeul Vrancei le-a readus la viaţă cu ajutorul specialiştilor Laboratorului de restaurare şi conservare, pentru a le putea expune publicului, relateaza adevarul.ro

Schiturile şi mănăstirile din toată ţara au trăit o neagră perioadă în 1959, când în România comunistă a avut loc aşa-zisa reformă monahală. Vorbim de “Decretul 410”, un document legislativ de tristă amintire, prin care au fost desfiinţate mănăstirile şi schiturile.

Numai în zona Vrancea, peste zece monahi, călugări şi maici au fost obligaţi să îşi părăsească mănăstirile şi să se întoarcă în lume. Prin urmare, mare parte din zestrea materială a acestor lăcaşuri de cult s-a pierdut. Pentru prima dată în ultimii 42 de ani, Muzeul Vrancea a scos la lumină un număr de 24 de icoane pe lemn de diferite dimensiuni şi stiluri artistice.

Aceste icoane au ajuns în inventarul Muzeului Vrancei în 1979, donate de Miliţia acelor vremuri, cu menţiunea „icoane confiscate”, fiind depozitate şi păstrate pentru vremuri mai bune.  Constatând că aceste vremuri au venit, Muzeul Vrancei le-a readus la viaţă cu ajutorul Laboratorului de restaurare şi conservare, pentru a le putea expune publicului.

„În 1959, prin Decretul 410, toate schiturile şi mănăstirile din Vrancea au fost închise.  Din acel moment a început un jaf organizat cu patrimoniul istoric şi religios din schiturile şi mănăstirile închise, toate bunurile trecând în proprietatea sfaturile populare. Multe icoane valoroase, au dispărut. În acea perioadă, sute de icoane de valoare patrimonială au ajuns la indivizi care le-au traficat. Unele au fost confiscate de poliţie, altele au ajuns în colecţii private. Ce este trist este că şi după 1989 multe obiecte de cult au intrat în circuitul acesta clandestin”, potrivit lui Valentin Muscă, directorul Muzeului Vrancea.

Munca minuţioasă de a le scoate la lumină

Muzeografii nu au primit şi alte explicaţii în legătură cu icoanele de la „donatorii miliţieni” care au făcut acest gest. Cert este că ele fost păstrate în depozite şi abia în ultimii ani s-a făcut muncă lor de conservare.

”Conservarea înseamnă a aduce lucrarea cumva la lumină şi a-i prelungi starea de sănătate, cum zicem noi. Fiind un substrat organic, din lemn, din celuloză au fost expuse la factorul de mediu, adică umiditate, temperatură şi atac fungic, de insecte. Erau aproape negre. Nu ştiam ce este sub acel strat negru şi le-am adus în stadiul în care pot fi expuse. Au fost şi lucrări de cercetare, este o muncă minuţioasă şi sper să fi meritat. Cel mai vechi exponat este din secolului XVII”, spune Daniela Petrişor, restaurator la Muzeul Vrancei.

Preoţii spun că este un lucru extraordinar că aceste icoane au fost salvate. „Multe din icoanele de aici nu au avut parte de căldura aceasta a sufletelor noastre de multă vreme. Muzeul le-a oferit şi lor prilejul de a avea din nou această bucurie de a se împărtăşi de căldura sufletească pe care noi o putem transmite, ne-a împărtăşit şi nouă bucuria de a revedea icoane care au fost obturate de la rostul lor vreme îndelungată”, spune părintele Oscar Frunză, protoiereu la Protoieria Focşani I.

„Îl poţi scoate pe om din biserică, dar nu poţi scoate biserica din om. Cred că şi aceste icoane cu adevărat nu au fost confiscate niciodată. Sunt multe astfel de răni în sufletul bisericii noastre şi fiecare icoană are frumuseţea ei, care ştiu foarte bine ce reprezintă în momentul în care le privim”, spune şi pr. Aurel Boţan, protoiereu la protoieria I Focşani.