Gara de Nord, un monument care ar fi putut să dispară demult

Gara de Nord din Capitală se apropie de venerabila vârstă de 150 de ani de la inaugurare. Principalul nod feroviar din România a avut un destin impresionant și a rămas în picioare, în ciuda bombardamentelor din 1944 și inițiativei ceaușiste de a o demola.

Povestea Gării de Nord din București ia naștere pe 10 septembrie 1868, când, în prezența domnitorului Carol I se așează prima piatră de temelie a clădirii. Gara este inaugurată pe 25 septembrie 1872, când se deschide circulația feroviară pe linia Roman-Galați-București-Pitești. La început, stația primește numele de Gara Târgoviște – Calea Griviței de astăzi purta, pe atunci, numele de Calea Târgoviștei.

Abia în 1888, gara primește denumirea actuală. Inițial, această stație nu era concepută pentru a deveni principal gară Bucureștiului. Însă, cu trecerea anilor, aceasta devine cel mai important nod feroviar atât al Capitalei, cât și al României. Construită între anii 1868-1972, clădirea are formă de U și conține două corpuri paralele legate de un al treilea corp dispus perpendicular. De-a lungul timpului, edificiul a suferit însă diverse modificări.

Gara de Nord a început să devină neîncăpătoare încă din 1880, în 1928 având șase linii pentru plecări și patru linii pentru sosiri.

Din august 1944 s-au refacut instalațiile de centralizare electrodinamică din gară, iar liniile și peroanele au fost prelungite pentru a se obține lungimi utile de 350 demetri.Perioada dintre 1950 și 1990 a cunoscut o creștere foarte mare a traficului feroviar, dar din anul 1990 numărul călătorilor a început să scadă considerabil, proces care s-a manifestat în întreaga țară.

La un pas să fie rasă de pe fața pământului

Gara de Nord a fost martora multor evenimente istorice însemnate, de la vizita Țarului Alexandrul al II-lea al Rusiei din 1877, până la întoarcerea în țară a Majestății Sale Regelui Mihai I în decembrie 1947. De asemenea, pe peroanele gării au avut loc și numeroase procesiuni funerare impresionante, atunci când trenuri mortuare au adus în Capitală diferite personalități ale vremii.

De exemplu, în 1922, Take Ionescu este adus din Italia, iar în 1937, gara se umple de cămăși verzi venite să-i primească pe legionarii Ionel Moța și Vasile Marin, morți pe frontul din Spania.

În ciuda bombardamentelor din 1944, Gara de Nord a rămas în picioare, iar, peste o jumătate de veac, a scăpat de demolarea programată în 1992, salvată de căderea comunismului din 1989. Ceaușescu intenționa să radă vechea Gară de Nord și să o mute la marginea Capitalei.