În fiecare vară pe la începutul lui iunie mă apucă o agitaţie febrilă. Nu prea pot să o descriu, însă în primul moment în care temperatura se răceşte brusc şi ploaia durează mai mult de câteva ore, îmi dau seama că acea atmosferă încarcată de vapori şi acel frig neaşteptat care-i îmbracă rapid pe cei care până atunci se văitau de căldură îmi aduc aminte de Alaska.
Ciprian Plăiaşu
Aerul rece şi umed îmi intră în plămâni. Închid ochii şi înaintea mea apare Marea Bering cu ţărmurile ei prelungi şi nisipoase când refluxul îşi trimite apele către Siberia. Apoi apa creşte văzând cu ochii. În câteva ore acolo unde mi-am scufundat picioarele în nomol se valuri de peste 2-3 metri sunt deja stăpâne.
Înainte însă să revin în Bucureşti şi să văd că de fapt în faţă am un câmp din Pipera şi că mă duc spre job, îmi întorc uşor faţa către vânt, iar cu ochii minţii ajung în faţa munţilor din jurul oraşului Anchorage, acoperiţi de zăpadă încă de la sfârşitul lunii septembrie.
Ploaia s-a oprit. Nu e nimeni încă pe stradă. Acolo în Alaska, într-un mic sat de pescari, sentimentul că nimic nu te îndrădeşte este dominat. Se ştie că Alaska este cel mai mare stat american, dar cel mai slab locuit. Omul rămâne mic, iar acel “self confident” pe care majoritatea americanilor îl exprimă este puternic diluat aici.
Rigoarea afişată în primele zile de muncă se topeşte şi în ei după lungile zile de muncă din Alaska. Încrederea se căleşte puţin câte puţin, iar la final îţi dai seama că ai câştigat un prieten. Poate multe din cele ce scriu în acest prolog nu au un cap şi o coadă pentru mulţi însă în timp sper că veţi descoperi cum se leagă aceste trăiri de poveştile noptilor albe de la capătul lumii.
La baza a ceea ce am să vă povestesc în această rubrică – “Poveşti de la capătul lumii” sunt pe de o parte lucruri pe care le-am văzut şi trăit în cele aproximativ 7 luni petrecute acolo în verile anilor 2005 şi 2007, iar pe de altă parte istoriile şi amintirile celor pe care i-am întâlnit acolo. Poze aparţin unora care din diverse motive am ales să mergem în Alaska fie doar şi pentru o experienţă unică.
Va urma
Citește și:
Zeci de cetăți, castele, palate și conace din România au fost reabilitate cu ajutorul fondurilor…
Guvernul de la Berlin vrea să cedeze o vilă care a aparţinut cândva ministrului de…
Un incendiu de proporții a izbucnit lângă mănăstirea Voroneț, sâmbătă chiar cu câteva ore înainte…
Arheologii din cardul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia au prezentat un colț de geam…
Consilierii PNL și PSD, care fac partre dintr-o coaliția de ceva timp la guvernare în…
O clădire istorică a bursei de valori din centrul orașului Copenhaga a fost cuprinsă de…
View Comments
Salut,
am gasit niste fragmente cred, de pe blogul tau pe turismistoric.ro. Care ste adresa blog-ului tau?
In tot ce am citit, nu am prea inteles daca dpdv financiar merita si daca visul tau legat de cei 7000 usd este realizabil sau e doar o idee frumoasa.
Merci
Voi povesti si despre conditiile de munca si da, este realizabil
https://www.turismistoric.ro/22-de-ore-pe-drum-spre-alaska-spre-ultima-frontiera-foto/