Domul Romano-Catolic din Timişoara ar putea fi redeschis de Paşte

Lucrările de consolidare şi restaurare a Domului Romano-Catolic din Piaţa Barocă (Piața Unirii) din Timişoara sunt aproape gata, după doi ani de şantier, iar echipa care a lucrat în tot acest timp vrea să îl redea publicului de Paştele Catolic, informează Agerpres.

Domul romano-catolic, catedrala romano-catolică cu hramul sf. Gheorghe din Piața Unirii a fost construit având drept bază planuri realizate în cadrul Oficiului Imperial de Construcții din Viena, avându-l atunci ca director pe renumitul arhitect vienez Josef Emanuel Fischer von Erlach (1693-1742), fiul nu mai puțin renumitului, la acea vreme, Johan Bemhard Fischer von Erlach. Singurele planuri originale, păstrate în Arhivele Naționale ale Ungariei, poartă însă doar semnăturile inginerilor timișoreni, proveniți din Austria, implicați și în construcția fortificației orașului, conform Muzeului Național al Banatului.

În Cronica Iezuitilor din Timișoara, în protocoalele de construcții și în publicația vieneză „Wienerische Diarium” este descrisă amănunțit ceremonia de aşezare a pietrei de temelie a Domului, la 6 august 1736, în sărbătoarea Schimbării la Față, ceremonie prezidată de episcopul Adalbert von Falkenstein, fiind prezenți reprezentanții autorităților.

În anul 1730, împăratul Carol al VI-lea îl numește pe Adalbert von Falkenstein în scaunul de episcop de Cenad cu sediul la Timișoara. Diploma de numire se păstrează în Episcopia Romano-Catolica de Timișoara, fiind expusă în Muzeul Diecezan. Sosirea episcopului Falkenstein, un an mai târziu, marchează mutarea sediului episcopiei de la Szeged la Timişoara. Așa a devenit necesară construirea unei noi catedrale, locuința episcopală şi a canonicilor rămânând o problemă deschisă până în 1780, când Episcopiei și Capitlului Canonicilor le-a fost atribuit în comun edificiul actual din str. Augustin Pacha nr. 4.

Ulterior canonicii și-au cumpărat case în diferite locații din jurul Domului. Construcția acestuia a fost încheiată abia în 1773, el suferind adaosuri și modificări până în 1905. Consacrarea (sfințirea solemnă) a Domului a avut loc abia în aprilie 1804. Unii dintre cei mai bine cotați artiști ai epocii și-au adus aportul, alături de meșteri locali. Sculptorul vienez Johann Joseph Rössler (1700 – 1772) a creat cele două statui de mari dimensiuni, Sfântul Carol Boromeus şi Sfânta Theresia de Avila, cât şi perechea de heruvimi care domină coronamentul din partea centrală superioară a altarului.

Icoana altarului principal, Sfântul Gheorghe, călare, în lupta cu balaurul e opera renumitului director al Academiei de Arte Frumoase din Viena, Michael Angelo Unterberger (1695 – 1758).

Candela din argint, de la altarul principal („Lumina veşnică”), confecţionată de către bijutierul vienez Josef Moser, monstranţa mare, aurită, câteva potire, crucea pentru procesiuni a catedralei, de argint, reprezintă alte „comori” ale Domului catolic din Timișoara, fiind realizate în 1754 la binecuvântarea parțială a Domului.

Primul orologiu de turn a fost realizat de ceasornicarul timişorean Joseph Martin Kidl, din 1764, fiind ulterior înlocuit de meșteri vienezi și timișoreni. Prima orgă în stil baroc, frumos ornamentată, a construit-o meşterul vienez Paul Hanke, în anul 1757, ea fiind înlocuită în 1907 de orga actuală a constructorului Carl Leopold Wegenstein din Timișoara.

Trebuie să știți că în timpul luptelor cu turcii (1788 – 1790), Domul a servit ca depozit de sare și proviant pentru armată. Atunci a fost vizitat și de Nicolae Stoica de Hațeg. În timpul asediului din 1848-1849, o parte din populația Cetății, cu preoții, s-a ascuns în cripta în care sunt înmormântaţi episcopii, demnitarii şi alte personalităţi de vază ale Banatului. Domul și piața Unirii au fost atunci grav avariate.

Lucrările de restaurare a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Gheorghe din Piața Unirii sunt într-o avansată etapă, o serie întreaga de componente artistice fiind finalizate, altele urmând a fi abordate. Șantierul a fost demarat acum doi ani.