Dobrogea, văzută de Nicolae Iorga, după revenirea la „patria mumă“

Nicolae Iorga a făcut o călătorie în Dobrogea după ce această regiune a revenit la „patria mumă“ după Războiul de Independență din 1878.

În cartea „România cum era până la 1918. Moldova și Dobrogea“ el descrie multitudinea de forme de relief care se întâlnesc în ținutul dintre Dunăre și Mare, dar vorbește și despre urmele tuturor civilizațiilor: „Dobrogea de miazăzi, Dobrogea cea frumoasă, cât treci de la Constanța la Cernavodă, mai tot ce cuprinde țara întreagă: câmpiile, pădurile, dealurile rotunde, dealurile prăpăstuite, înălțimile de lut și de piatră, satele și târgușoarele. Cernavodă, la capăt, se vede foarte delicat, cu casele-i nouă, dintre care biserica stăpânirii românești privește cu despreț, pare că, din înălțimea ei la smerita moscheie, din vale, a învinșilor“, scrie Muzeul Memorial „Nicolae Iorgaˮ, pe pagina de Facebook a instituției.

Dobrogea a fost sub stăpânire otomană patru secole, dominația otomană sfârșindu-se după Războiul de Independență.

„Ajungem noaptea târziu în Constanța, mărită, foarte curată, scânteind din toate luminile și cântând din toate muzicile de sezon. A doua zi reluăm drumul spre Mangalia, un drum mai scurt prin părți puțin locuite. Acolo, regăsim strada lungă, mărgenită de dugheniți turcești și armenești, cu nemișcații oaspeți obișnuiți, moscheia, cu frumoasele ei petece de covoare multicolore, cu vălmășagul pietrelor de marmură pe care inscripții turcești din secolele XV-lea până la XVIII-lea ni vorbesc o limbă neînțeleasă. La fosta biserică bulgărească niște indigeni sapă după o comoară lângă frumoasa lespede, cu ornamente gotice și florale a tânărului grec de acum vreo două sute de ani.

Pentru întâia oară, în colțul grecesc, de o perfectă îngrijire, cu vederea asupra mării admirabile, văd biserica grecilor, cu icoanele catapitesmei copiate atent după cele vechi, ctitorul și zugravul veșnicindu-și numele de dânsele, cu iubirea și a celui mai mic obiect, cu inscripțiile care vorbesc de Kalatis, cu perfecta ținută a preotului“, descrie el multitudinea de culturi de pe acest tărâm.

De la Mangalia, Nicolae Iorga, a ajuns a Cernavodă, descriind despre podul de peste Dunăre „Venind de jos pe apă, printr-un amestec de țermuri și mici insule, se vede acuma, sus de tot, o țesătură de fire ce pare că atârnă în văzduh. Apropierea demască stâlpi de piatră înfipți în Dunăre, pe care se razimă acea înseilătură aeriană, înnegrind pe albastru.”

Podul lui Anghel Saligny văzut de Nicolae Iorga: „Un capăt al marelui pod, impunător prin proporții, dar, ca toate podurile moderne, prea puțin material ca să robească privirile, se razimă pe insula Borcea. De aici el urmează printr-un viaduct: de acolo un nou pod pornește, păzit de dorobanții de bronz. Iar acei dorobanți de bronz au paza la piciorul care apasă stăpânitor, făgăduind trăinicie și civiliație, pe stânca Dobrogei cucerite“.

Autor: Șef secție Mihaela Voicea, Muzeul Memorial „Nicolae Iorgaˮ