M-am gândit să mă opresc puţin din recomandări de destinaţii de Crăciun şi să facem un drum prin istoria acestei sărbători şi a simbolurilor din jurul ei. Voi intra prin spiritul sărbătorilor povestindu-vă câteva lucruri despre cum au apărut simbolurile legate Crăciun şi despre “bărbosul” de la Polul Nord.
Încep prin a vă spune că felicitările cu urări de Crăciun au fost inventate în 1843 de către directorul unui muzeu din Londra, Sir Henry Cole. De ce? Pentru că era prea ocupat pentru a scrie scrisori tradiţionale tuturor prietenilor şi partenerilor de afaceri. În aceste condiţii i-a cerut pictorului John Calcott Horsley să elaboreze o ilustrată însoţită de un mesaj de Crăciun. Imaginea apărută pe prima felicitare de Crăciun îi prezenta pe membrii unei familii care sărbătoreau, mâncau şi beau vin în jurul unei mese.
Cole a comandat o mie de astfel de felicitări, punându-le în vânzare ulterior pe cele de care nu a mai avut nevoie. În câţiva ani obiceiul s-a răspândit rapid, ajutat fiind şi de dimensiunile impresionate ale Imperiului Britanic. De exemplu în 1860, obiceiul trimiterii felicitărilor de Crăciun era deja extrem de răspândit pe teritoriul britanic şi în colonii. În 1875, felicitările de Crăciun au început să fie foarte utilizate şi în Statele Unite. Azi obiceiul s-a modificat, bucaţile de hârtie sau carton fiind înlocuite de felicitările virtuale, iar trimiterea lor durează doar câteva minute.
Povestea moşului care aduce jucării este ceva mai veche, provenind probabil din cea a Sfântului Nicolae – trăitor în secolul al IV-lea. Episcop fiind, acesta s-a dovedit a fi un mare filantrop al antichităţii. Ulterior imaginea sa s-a amestecat cu cea a zeului nordic Odin. Acesta este prezentat zburând pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir ce putea călători pe distanțe lungi, astfel fiind comparat cu renii lui Moș Crăciun. Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copii își umpleau încălțămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora.Ulterior prin secolele XVI-XVII, Sinterklaas (Versiunea olandeză a lui Moş Nicolae care devenea deja Moş Crăciun) se căţăra deja pe acoperişuri şi cobora pe hornuri pentru a aduce cadouri.
Moşul grăsun cu barbă albă are şi el o întreagă evoluţie. De la imaginea episcopilor cu mitra pe cap la cea a moşului în roşu e o cale destul de lungă. Mult timp straiele preoţeşti au fost şi au rămas baza îmbrăcămintea acestui simbol al Crăciunului. Apariţia curentelor protestante a dus rapid la o laicizare a acestuia, întrucât cultul sfinţilor nu are nimic de a face cu aceste denominaţiuni creştine. Imaginii Sfântului Nicolae i-a fost substituită cea a lui „Father Christmas” care este datat din secolul XVII, personajul fiind un bărbat grăsuț, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde și guler de blană. Imaginea lui se regăsește în „fantoma Crăciunului prezent” din cartea „A Christmas Carol” scrisă de Charles Dickens. Imaginea cea modernă a lui Moş Craciun a devenit cunoscută, şi repede îndrăgită, prin campanile băuturii Coca Cola în întreaga lume – de aceea Moşul este şi îmbrăcat în culorile roşu şi alb – culorile companiei Coca Cola.
Cum a ajuns Moşul un mare industriaş în domeniul jucăriilor? Aceasta este o altă poveste din epoca modernă. În 1866 artistul Thomas Nast a realizat un montaj intitulat “Moş Crăciun şi munca sa” unde l-a înfăţişat pentru prima oară pe Moşul drept “producător” al jucăriilor pe care le dăruieşte.
Beculeţele special pentru pus în brad sunt invenţia lui Edward Johnson – asistent al celebrului Edison, care în 1882 inventează astfel prima instalaţie electrică pentru pomul de iarnă – mai ales că, datorită lumânărilor se întâmplaseră destule accidente soldate cu incendii.
Mai sunt şi alte poveşti cu iz de realitate, dar pentru moment mă opresc aici. Ho ho ho!
Crăciun fericit!