Știu, știu că suntem în continuă schimbare. Crăciun Fericit a devenit „Merry Christmas” și, mai nou, Merry Xmas! Și mai știu că perioada asta cu sărbătorile de iarnă – Crăciun și Anul Nou – s-a transformat într-o mare îmbulzeală și într-o cheltuială permanentă, iar ideea de bucurie sub bradul de Crăciun și e mai degrabă o poveste.
Mă gândeam de unde a plecat toată povestea asta și cum am ajuns ca azi să așteptăm sub un brad împodobit un Moș imaginar, în condițiile în care Sărbătoarea Crăciunului are drept conotație religioasă Nașterea lui Iisus Hristos. Așadar de unde brad, de unde moș, de unde cadouri și alte lucruri de Crăciun?
Povestea Bradului de Crăciun
Hai să începem cu bradul! Știați de exemplu că printre primii pomi «împodobiți» în preajma acestei perioade a fost … palmierul?! Plantele verzi au fost mereu în centrul atenției oamenilor mai ales iarna. În jurul anului 1300 î.Hr., palmierul era în centrul atenției , deoarece se credea că palmierul dă un vlăstar nou în fiecare lună, astfel că el a devenit un simbol al anului încheiat.
Coniferele au intrat în atenția romanilor în timpul festivalului Saturnalia (17-21 Decembrie) ca fiind plante nemuritoare. O conotație specială este dată acestora de vikingi, care credeau că plantele mereu verzi erau plantele speciale ale zeului soarelui, Balder.
Primul brad de Crăciun apare în Letonia la început de secol XVI. Obiceiul se extinde în nordul Europei cu repeziciune. Din cauza numărului mare de copaci tăiați, în 1561 o ordonanță dată în Ammerschweier (Alsacia, pe atunci parte a Imperiului German) stabilea că fiecare orășean avea dreptul la un singur copac, și că acesta nu putea avea o înălțime mai mare de aprox. 1,2 metri.
Una din primele mențiuni ale bradului de Crăciun datează din anul 1605, aparținând unui scriitor din Strasbourg. Acesta nota că ”de Crăciun, oamenii aranjează copaci de Crăciun în camerele lor; ei atârnă trandafiri confecționați din hârtie multicolorată, mere, aur, zahăr și altele.”
Bradul de Crăciun a fost introdus în Marea Britanie de către Prințul Albert, care în anul 1839 a adus un brad din Germania pentru a-l face cadou Prințesei Victoria. În curînd, obiceiul s-a răspândit în întregul regat. Și în Țările Române obiceiul a apărut tot în secolul XIX și s-a dezvoltat odată cu instalarea lui Carol I pe tron. Primul brad de Crăciun iluminat electric datează din 1882, la doar trei ani după inventarea becului incandescent de către Thomas Edison.
O altă curiozitate despre bradul de Crăciun este aceea că din 1947 orașul Oslo face anual cadoul Londrei bradul de Crăciun ca semn al aprecierii relațiilor dintre cele două țări din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când familia regală norvegiană și guvernul s-au mutat la Londra după invazia germană. De asemenea abia în timpul Papei Paul al VI-lea (1963-1978) a fost instalat primul brad de Crăciun în Piața San Pietro din Roma. Până atunci Biserica Catolică a considerat că este o practică protestantă și au interzis acest obicei.
Și România are o poveste interesantă despre transformarea bradului de Crăciun. Comunismul instalat in 1947 a incercat să facă dispărute conotațiile creștine, iar bradul de Crăciun a devenit Pomul de Iarnă, iar vestitul Moș Crăciun s-a transformat în Moș Gerilă.
Moș Crăciun – o apariție interesantă
Deși se amintește de originile creștine ale lui Moș Crăciun ca fiind de fapt Sfântul Nicolae, nimeni nu știe cum această tradiție a moșului a dispărut vreo 1500 de ani. Abia prin secolul XVII apar mențiuni ale unui Father Christmas, Sinterklaas, Santa Claus. Ceva mai devreme în timpul vikingilor unii îl asemănau pe acest bătrân cu Odin, un zeu important la popoarele germanice.
Cert este că actualul Moș Crăciun își are originile, cel mai probabil, într-un obicei protestant olandez din secolul XVII, care s-a răspândit cu repeziciune în lumea anglo-saxonă. Observăm lipsa de definire exactă a mosului la Charles Dickens care în A Christmas Carol îl prezintă ca pe o fantomă a Crăciunului prezent, fără un nume clar.
În secolul XIX, a început să se fixeze imaginea lui Mos Crăciun ca un bătrân gras și jovial. Hainele sale roșii însă nu aveau această culoare de la început. Au fost fie haine bisericesti, fie verzi, fie albastre sau chiar roșii. Caricaturistul Thomas Nast prin 1885 îi oferă un chip mai aproape de cel pe care îl cunoaștem noi și îl așează la casa lui de la Polul Nord. În 1931, Moș Crăciun a primit o nouă imagine printr-o campanie publicitară, desfășurată de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Înainte de asta, Moș Crăciun cel dolofan și îmbrăcat în roșu a apărut într-o serie de reclame la apa minerală White Rock, în 1923. Presa scrisă, fotografia, cinematografia și televiziunea a făcut ca imaginea sa să fie cea pe care o avem azi în minte.
Colinde – Leru-i ler și Ne dați ori nu ne dați
Colindele au multe legături cu lumea antică când, în preajma marilor sărbători, cete de tineri se adunau și mergeau cu colidatul pe la casele bogaților. Ideea ține de distribuţia şi redistribuţia de hrană, reprezintă o modalitate esenţială de solidarizare simbolică, dar şi de susţinere a membrilor mai săraci ai comunităţii.
Cu alte cuvinte era momentul acela din an când abundența mâncării trebuia împărțită și cu cei mai puțin avantajați. Obiceiul a fost modificat și creștinat, cu versuri legate de Iisus Hristos.
Tradițiile de Crăciun sunt frumoase indiferent de vechimea lor. Este bine totuși să le cunoaștem adevărata semnificație și să încercăm să nu le transformăm în niște superstiții fără sens. Crăciun liniștit, tuturor!
Autor Ciprian Plaiasu, articol aparut in playtech.ro