Presa internațională semnalează o problemă acută întâlnită la nivelul turismului european care pleacă de la penuria de locuințe, trafic, zgomot, poluare și gunoi – efecte ale turismului de masă, supraturismul.
Multe destinații populare din Europa își schimbă campaniile de turism de genul „Veniți la noi” cu strategii anti-turism precum: „Mai bine nu veniți”, dar și cu o serie de măsuri severe menite să-i descurajeze pe turiști.
Depășite de problemele pe care le provoacă turismul excesiv, multe dintre cele mai emblematice destinații au devenit de netrăit pentru localnici din cauza supraaglomerării și nesiguranței.
„Frumusețea, liniștea și simplitatea multora dintre cele mai bucolice și căutate destinații din Europa nu pot supraviețui milioanelor de sosiri anuale”, semnalează cei de la „Forbes” care fac o analiză a celor mai populare destinații turistice dezvăluite de experți ca fiind anti-turiști.
„Supra-turismul este atât de acut, încât destinațiile populare fac ceva de neconceput, încercând activ să descurajeze sau să blocheze venirile turiștilor”, atrage atenția și publicația „The Guardian” despre cum turismul de masă transformă locurile instagramabile „în opusul a ceea ce au fost cândva”.
Gâsca de aur transformată în „rățușca cea urâtă”
Recent s-a semnalat faptul că se așteaptă mai mult de două ore la coadă pentru Acropole, iar în Veneția turiștii se blochează pe podurile de peste canale chiar și în timpul săptămânii din cauza aglomerării din jurul Pieței San Marco. Ca să intri în muzee celebre, este nevoie să faci rezervări cu mai multe luni în avans. Chiar și așa este aproape imposibil să te bucuri de operele de artă din cauza puhoiului de turiști.
Copleșită de numărul imens de vizitatori, Veneția, spre exemplu a introdus o taxă de intrare variind între 3 și 10 euro, iar Grecia a implementat un sistem de intervale de timp pentru vizitatorii de la Acropole. Alte țări au introdus amenzi drastice împotriva turiștilor, precum Portugalia – unde amenda pentru muzica dată tare pe plajă poate ajunge la 36.000 de euro, sau Italia care-i „arde la buzunare” pe turiștii care merg prin unele zone în șlapi sau sandale cu 2.500 de euro. Și în Croația te poți trezi la închisoare pentru că ai dormit în public, te-ai urcat pe monumente ori te-ai îmbătat.
În contextul în care „minunile naturale sau făcute de om și chiar bisericile au fost monetizate”, a devenit un calvar pentru turiști să fie prinși în coșmarul cozilor doar pentru a ajunge pe poteci, pentru a cumpăra o băutură, pentru a intra într-un restaurant sau pentru a se îmbarca într-un tren, avion sau autobuz.
Deși problema nu a ajuns pe agenda Uniunii Europene, modul de gestionare a supraaglomerării turistice în unele zone a iscat vii controverse. Numărul imens de turiști – cândva gâsca de aur pentru aceste „zone fierbinți” – reprezintă tocmai cauza reacțiilor actuale.
Organizația Mondială a Turismului a prezis că până la sfârșitul acestui deceniu, fluxul de turiști internaționali va depăși două miliarde.
Horror pentru localnicii neimplicați în turism
Supraturismul determină tot felul de probleme atât pentru cei care lucrează această industrie, dar mai ales pentru cei care nu au legătură cu turismul. Pentru cei care nu lucrează în turism aglomerația, mizeria, prețurile excesive la toate produsele și serviciile, de asemenea creșterea prețurilor mult peste limita posibilităților și scăderea accesibilității la imobiliare peste măsură, plus accesul tot mai greu la chirii decente. Nici pentru cei care lucrează în industrie nu e prea bine, chiar dacă la început câștigă ceva mai bine. Mai mult chiar mulți proprietari preferă să închirieze în regim Airbnb, decât în regim normal.
Ce se poate schimba?
Problema semnalată de către cei de la Forbes nu este o noutate, dar continuă să fie de actualitate. A fost pusă pe tapet și înainte de pandemie. Criza sanitară mondială a pus o pauză binemerită în turismul internațional, de care ar fi trebuit să profite toți cei afectați / implicați, pentru a găsi un remediu. Problema ignorată însă nu a dispărut de la sine, ci dimpotrivă s-a acutizat. Mai ales după pandemie când apetitul turiștilor a crescut și mai mult.
Deja au început să se resimtă efectele, cauzate atât de supra-turism cât și de contextul la nivel mondial: pandemie, războiul din Ucraina, criza energetică etc… Creșterea prețurilor care se află într-un trend ascendent, i-a determinat pe mulți dintre turiști să-și regândească vacanțele și să aleagă destinații mult mai ieftine, pe care nu le luaseră în calcul până acum. Astfel se explică, spre exemplu, apetitul românilor, din timpul și de după pandemie, pentru stațiunile balneare și zonele montane „ascunse”.
Pe de altă parte reglementările pe care le-am tot întâlnit anul acesta si anul trecut: taxele de la Veneția, restricțiile din Cinque Terre, programul de la Acropole si altele vor deveni tot mai numeroase – de cele mai multe ori sub forma de reglementări stricte care să limiteze distrugerile provocate de hoardele de turisti (intre care multi nici macar nu se bucură de ceea ce primesc în aceste destinatii). Un exemplu concludent este cel din Delta Dunării unde intre distractii se numără plimbari cu barcile de mare viteză pe canale – o distractie iresponsabilă și nocivă pe termen mediu si lung.
E adevarat că au apărut tot felul de măsuri, unele chiar foarte dure împotriva turismului mai ales in locurile supra-aglomerate, totusi nici ele nu pot fi o solutie pe termen lung