Cum arăta cula Izvoranu-Geblescu atunci când era locuită

Arhivele Naționale Bistrița Năsăud au publicat pe pagina de socializare a instituției o fotografie de epocă a culei Izvoranu-Geblescu.

Cula a fost construită de boierul Izvoranu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe moșia sa. În anul 1841 moșia a trecut în proprietatea lui Radu Geblescu, fiind moștenită, în anul 1880, de fiul acestuia, Constantin Geblescu.

La căsătoria fiicei sale, Elvira, cu Filip Bibescu, fratele lui Anton Bibescu, aceasta a primit ca dotă cula de pe moșia tatălui său. Al doilea proprietar al culei a supraetajat-o, după moda vremurilor, adăugându-i al treilea nivel, cu foișor. La începutul secolului XX, culei i s-a adăugat cursiva din lemn de la nivelul al treilea.

Cula nu a mai fost locuită din anul 1940, trecând în proprietatea statului, prin naționalizare, în anul 1951. În anii ”puterii populare” aici a funcționat un depozit de cereale și de unelte agricole a Gospodăriei Agricole de Stat din localitate.

După 1990, cula a fost scoasă din uz, degradându-se.

Astăzi, cula Izvoranu-Geblescu se află în proprietatea comunei Brabova și a fost preluată în administrarea Muzeului Olteniei Craiova, pentru a fi restaurată.

Sursa: Fotografie din colecția profesorului Iuliu Moisil – Arhivele Naționale Bistrița Năsăud.

Descrierea monumentului

Cula are plan compact, dreptunghiular, cu laturile de 8 și 11 metri. Are trei niveluri. La primul nivel se află beciul, accesibil din interior, din casa scării, dar și direct din exterior. La nivelurile superioare se află încăperile de locuit, accesibile din casa scării. Pe latura de nord a culei se află o extindere care adăpostește anexa sanitară, accesibilă de la nivelul primului etaj, din interior și la nivelul etajului II, din cursivă. Modificările suferite în secolele al XIX-lea și al XX-lea se datorează pierderii rolului său defensiv și introducerii unor elemente de confort modern, după moda vremurilor.

În secolul al XIX-lea s-a construit cel de-al treilea nivel al culei, cu un foișor cu arce trilobate – loc de odihnă și de belvedere. Tot atunci gurile de tragere au fost transformate în ferestre. La începutul secolului XX s-a construit o anexă sanitară și o cursivă din lemn, care dublează foișorul, arcadele trilobate de pe părțile laterale ale acestuia fiind închise prin ferestre. Cula mai păstrează încă o gură de tragere la nivelul etajului I, în dreptul scării.