DN1, cunoscut ca cea mai importantă arteră rutieră din România, leagă Muntenia de Ardeal și are o istorie bogată, începând cu secolul al XIX-lea. Inițial, acest drum era folosit de către contrabandiști și tâlhari pentru atacuri asupra comercianților care transportau mărfuri între provinciile românești.
Victimele erau adesea comercianţii care transportau marfa între cele două provincii româneşti. Să traversezi munţii spre zona Braşovului pe Valea Prahovei era o aventură la care se înhămau doar cei care nu doreau să declare marfa la vamă.
Care era ruta principală înainte de DN1
Comercianţii cinstiţi care circulau frecvent între cele două provincii româneşti alegeau cu totul alte rute decât drumul pe care astăzi îl numim DN1. În secolul XIV şi mai târziu legătura cu Transilvania se realiza fie prin Târgovişte, fie prin Valea Teleajenului, pe ruta care urma cursul râului cu acelaşi nume pe traseul Schiuleşti – Bratocea- Săcele.
Totuşi o importantă cale de comunicaţie între Sudul ţării şi Ardeal se afla şi în zona Văii Prahova. Este atestat faptul că încă din secolul al XV-lea şi până la mijlocul secolului al XVIII-lea, la Câmpina, considerată poarta de intrare spre Valea Prahovei, a existat o vamă, un punct strategic de control al mărfurilor. Pe această rută comercială se tranzitau în special sarea, mierea sau postavul, cereale, vite şi mai târziu păcura, astfel că de la ieşirea din satul pe atunci Câmpina până spre Comarnic au existat o serie de hanuri unde trăgeau mai ales negustorii. O parte dintre ruinele acestor clădiri (la Câmpina) au fost scoase la suprafaţă de arheologi.
Drumul care merge paralel cu râul Prahova era evitat în acea perioadă, în primul rând din cauza tâlharilor care găseau ascunzători bune în munţi, dar mai ales de teama reliefului accidentat care nu permitea carelor încărcate cu mărfuri să înainteze cu uşurinţă.
În anii 1700, Drumul Văii Prahovei era presărat cu podeţe din lemn care traversau văi abrupte şi nu era practicabil decât din primăvară până la prima zăpadă. Era preferată o rută, astăzi alternativă la DN1, din Câmpina spre Valea Doftanei.
Transformarea DN1 în rută principală și atracție turistică
Interesul pentru amenajarea unei rute comerciale şi nu numai pe Valea Prahovei spre Ardeal a apărut târziu, spre finele secolului al XIX, în vremea domniei lui Al.I. Cuza. În anii 1859-1860 era deja construită o bună parte din actualul DN1, dar aceasta făcea legătura între Predeal şi Comarnic şi nu era mai mare de 40 de kilometri. Interesul comercianţilor era să ajungă cât mai repede şi în siguranţă la Bucureşti, aşa că au început demersurile pentru construirea unui pod pesre râul Doftana (care separă astăzi Câmpina de comuna Băneşti). Spre finele anului 1862 podul din piatră de peste râul Doftana a fost inaugurat în prezenţa domnitorului Al.I Cuza. Construcţia a rezistat până în zilele noastre, dar nu mai este funcţional, fiind parţial afectat de viitură.
Odată cu venirea pe tron a regelui Carol I și cu dezvoltarea căilor ferate către Sinaia și Predeal în anii 1870, Valea Prahovei a devenit o destinație turistică majoră, atrăgând vizitatori dornici să exploreze castelele, vilele și hotelurile construite în această perioadă. DN1 a devenit astfel ruta principală între București, Valea Prahovei și Ardeal. Este ştiut că în anul 1875 este pusă prima piatră de temelie pentru celebrul castel Peleş din Sinaia, devenit reşedinţă de vară a familiei regale. Şi tot de atunci putem spune că drumul Văii Prahovei a căpătat o tot mai mare importanţă.
Era nevoie de amenajarea acestei rute pentru a facilita accesul constructorilor care lucrau la Peleş. DN1 de astăzi a crescut în paralel cu drumul de fier care făcea legătura înntre Bucureşti – Sinaia şi Predeal. Doar în trei ani (1875-1878) calea ferată Bucuresti-Ploiesti a fost prelungită până la Câmpina, apoi până la Comarnic, iar în 1879 drumul de fier ajungea la Sinaia, iar trei ani mai târziu, la Predeal.
Prezenţa familiei regale la Sinaia a transformat mica localitate de munte într-o adevărată atracţie turistică, astfel că la sfârştiul secolului al XIX aici au fost construite nu mai puţin de 55 de vile şi zece hoteluri, ca să nu mai punem la socoteal şi celebrul Cazinou. Toate aceste atracţii turistice au făcut ca DN1 de astăzi să devină principal rută care lega Bucureştiul de Valea Prahovei şi mai apoi de Ardeal.
În intebelic DN1 era doar un drum de piatră bătătorit
În perioada interbelică, drumul dintre Comarnic și Sinaia nu era încă pietruit, reflectându-se ca un drum rural bine bătătorit. Cu toate acestea, importanța sa strategică și turistică a continuat să crească, consolidându-și poziția de arteră vitală pentru transportul și turismul din regiune.
Aceste transformări demonstrează evoluția remarcabilă a DN1 de-a lungul timpului, de la un simplu drum de munte folosit de contrabandiști la principala rută națională care conectează Muntenia cu Ardealul și servește ca axă centrală pentru transport și turism în România, scrie Adevarul.ro.