Naşterea Canalului Dunăre – Marea Neagră a adus sfârşitul unei localităţi situate în apropiere de Constanţa. Satul Straja era aşezat în vestul comunei Cumpăna, la 8 kilometri de Murfatlar. Avea câteva sute de locuitori, majoritatea urmaşi ai oierilor veniţi în Dobrogea cu transhumanţa sau moldoveni veniţi la munci agricole.
Aflat în calea braţului sudic al Canalului Dunăre – Marea Neagră, satul Straja a fost una dintre ultimele localităţi constănţene care au dispărut sub lamele buldozerelor în timpul regimului comunist. De-a lungul unui deceniu, aproape 400 de familii au fost obligate să se mute. Din vechea aşezare a mai rămas doar un punct pe harta localităţilor-fantomă din România. Interesant este că, asemeni altor sate dispărute din România, acesta inca are cod postal și adresă.
In teren, singurul reper care mai aminteşte de vechea localitate Straja este Monumentul Socialist al Tineretului, un colos de oţel de înalt de 50 de metri. În mod ironic, e un soi de piatră funerară, pentru că buldozerele au pus totul la pământ, pentru a face loc celui mai ambiţios proiect de infrastructură al lui Nicolae Ceauşescu, Canalul Dunăre – Marea Neagră.
Canalul trece chiar pe centrul satului, afectând majoritatea caselor.
Din ceea ce, până la sfârşitul anilor ’80, a fost satul Straja, au mai rămas în picioare doar câteva dintre clădirile fostului CAP şi cimitirele – cel ordodox şi cel musulman.
„Magistrala Albastră” i-a forţat pe cei din Straja să se mute. Cei mai mulţi au ajuns în apartamente la bloc, în comuna Cumpăna.
Astăzi, terenul fostei localităţi Straja este împărţit administrativ între comunele Cumpăna, Topraisar şi Bărăganu.
Singurul semn al existenţei acelui sat este Monumentul Tineretului, sculptură care redă un înger fără aripi, creat de renumitul artist plastic Pavel Bucur.
„Ideea de a construi acolo un monument a fost al conducerii Uniunii Tineretului Comunist din vremea aceea. UTC-ul a plătit din fondurile sale 10 kilometri din lucrările la Canalul Dunărea-Marea Neagră. Au dorit să lase generaţiilor viitoare un simbol al întregului Canal“, povestea sculptorul.
Deşi aripile – prevăzute în machetă, dar înlăturate de constructori din cauză că punea în pericol structura de rezistenţă – nu mai există, opera transmite ideea de zbor.
„Este un înger alb, un înger al libertăţii, în sensul în care omul, când îl vede, să se simtă şi el legat de natură, de cer, să simtă că zboară, pentru că toţi dorim să ajungem în cer“, spunea Pavel Bucur.