Cum a aflat lumea despre descoperirea Sarmizegetusa? «New York Times: Sarmizegetusa, capitala Regatului Dacia, a fost localizată după mai mulţi ani de căutări»

Ştirea descoperirii adevăratei capitale a Daciei a făcut înconjurul lumii, în anii ’30. Până atunci, deşi aşezarea antică era cunoscută de mai multe secole, istoricii se îndoiau de importanţa sa.

Vreme de un mileniu şi jumătate, de la distrugerea ei de către romani, Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelului) a rămas aproape necunoscută oamenilor. Ruinele aşezării misterioase din Munţii Orăştiei au fost atestate documentar abia în 1575, într-o lucrare a cărturarului Gaşpar Heltai, în care afirma că „nu departe de Orăştie se afla în munte un oraş frumos, ale cărui fundamente se mai păstrează toate. Incinta era şi ea din piatră cioplită”. Două secole mai târziu, interesul pentru aşezarea ascunsă în inima munţilor a crescut, datorită comorilor descoperite aici de localnici a căror veste s-a răspândit în Transilvania.

Cetatea misterioasă din munţi

La începutul secolului al XIX-lea, la Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului) au avut loc primele cercetări, motivate de goana după aurul antic, pe seama căruia ciculau o mulţime de legende. În primăvara anului 1803, Paul Torok, procuratorul domeniului fiscal al Hunedoarei, a ajuns la Grădiştea de Munte, dorind să afle locul de provenienţă al comorilor găsite de localnici. Paul Torok a notat existenţa ruinelor unui „oraş necunoscut până atunci“, a interzis localnicilor să mai sape în munţii ce aparţineau fiscului, iar zona, pusă sub pază la acea vreme, a fost pentru prima dată cercetată sistematic.

Atunci au fost descoperite rămăşiţele unor temple, ale zidurilor aşezării, un turn şi o baie romană, chiar dacă autorităţile şi specialiştii aduşi în zonă nu au mai găsit tezaure preţioase. Doi ani mai târziu, cercetările au fost abandonate, pentru mai mult de un secol. În acest timp, ruinele misterioase şi greu accesibile au fost cercetate sporadic de către oameni de ştiinţă, care au consemnat în scrierile lor fie că locul este o fostă aşezare romană, fie o cetate care i-ar fi aparţinut regelui Decebal, dar nu capitala Regatului Dac, aşa cum susţin în prezent cei mai mulţi dintre istorici.

Adevărata Sarmizegetusa, redescoperită după aproape două milenii

Până la începutul secolului trecut, românii au identificat vechea capitală a Daciei pre-romane cu ruinele de la Ulpia Traiana Sarmzegetusa (Grădiştea Haţegului), aflată la poalele Retezatului. Puţini istorici au pus la îndoială acest lucru, printre ei numărându-se Grigore Tocilescu, în 1880. „Acesta, pomenind despre semnele greceşti de pe zidăria dacică de la Grădiştea Muncelului, identifică această cetate cu „vechea Sarmzegethusa”. Ideea este surprinzătoare pentru acea vreme, dar, din păcate, Tocilescu nu insistă asupra ei. În manualul său de istorie (1894), el va spune că doar Sarmizegethusa dacică se află la Grădiştea din Transilvania, fără să precizeze la care dintre cele două Grădişti”, scrie arheologul Aurora Peţan, în volumul „Sarmzegetusa Regia. Redescoperirea cetăţii” (Dacica, 2018). 

Abia în anii interbelici, când au fost reluate cercetările arheologice de la Sarmizetusa Regia, a început să devină tot mai populară ipoteza că adevărata Sarmizegetusa, din vremea regelul Decebal, se afla în Munţii Orăştiei şi nu în Ţara Haţegului – pe locul actuale Ulpia Traiana Sarmizegetusa – oraşul înfiinţat de Traian după invadarea Daciei. Arheologul clujean D. M. Teodorescu a cercetat ruinele celor două aşezări şi a concluzionat că ruinele din munţi nu puteau fi doar o cetate de refugiu. „Faptul de a fi tocmai aici, în imedata apropiere a regiune unde istoria pune teatrul tragediei ce se încheie cu distrugerea Regatului Dac, un complex de întărituri grupate în aşa fel ca să închidă cele două văi pe care se putea urca cineva din câmpia Mureşului până în creierul munţilor, apoi faptul că cea mai importantă dintre ele, Grădiştea, mai mare ca toate, mai întărită, amenajată anume parcă pentru a adăposti în ea un mare stăpânitor, se află aşezată în spatele şi adăpostul celorlalte, rezemată de muntele din spatele căruia nu era de temut nicio surpriză, ne face să credem că aici trebuie să căutăm Capital stăpânirei dace, stăpânre în veşnic neastâmpăr războinic şi care din moment în moment putea fi atacată în părţile ei de câmp”, scria D. M. Teodorescu. 

Vestea a făcut înconjurul lumii

La începutul anilor 1930, ipoteza că la Grădiştea Muncelului se află adevărata capitală a Daciei preoromane a devenit o certitudine şi a făcut înconjurul lumii. Un reportaj publicat în „The New York Times”, în 1934, prezenta descoperirea epocală a Sarmizegetusei Regia. „Sarmizegetusa, capitala Regatului Dacia, a fost localizată după mai mulţi ani de căutări. Românii sunt foarte interesaţi de descoperirea oraşului legendar al regelui Decebal, viteazul adversar al împăratului Traian, deoarece, în ciuda faptului că după înfrângerea lui Decebal, dacii au fost trimişi în coloniile din zona Dunării, iar coloniştii romani s-au aşezat în teritoriul României de astăzi, românii îi consideră pe daci drept strămoşii lor. În apropierea satului Grădiştea, în districtul Hunedoara, Transilvania, în expediţiile arheologice finanţate în mare parte de Guvernul român a fost descoperit oraşul cu ziduri din cărămidă şi din lemn pe care romanii l-au ars din temelii. Descoperiri bogate de vase şi monede au fost făcute în Sarmizegetusa. Distrugerea civilzaţiei dacice a fost atât de mare, că până în prezent aproape nimic nu s-a cunoscut despre ea. Este pentru prima dată când rămăşiţele unei culturi specifice dacilor au fost excavate, iar descoperirea dovedeşte cât de mult cultura dacilor era conectată cu cea a celţilor. Grădiştea este cuvântul românesc pentru cetate, astfel că păstorii simpli din micul sat au conservat memoria fostei capitale, dispărută în urmă cu 20 de secole”, relatau autori unui articolul din 24 iunie 1934, publicat în „The New York Times”.