Cula Cuțui și povestea soției căpitanului de panduri, răpită de turcii din Ada-Kaleh

Patrimoniul românesc ascunde adevărate bijuterii, multe dintre ele aproape necunoscute publicului larg. Fiecare zonă în parte aduce în prim plan adevărate simboluri ale identității naționale. Dacă Maramureșul se remarcă prin bisericele de lemn intrate în patrimoniul UNESCO, iar Transilvania cu orașele sășești și bisericile fortificate, Oltenia se prezintă cu niște construcții cu atevărat emblematice: culele.

Reședinte ale boierilor de odinioară, din perioada secolelor XVII-XIX, culele sunt adevărate turnuri de apărare. De altfel numele de cula vine din turcă și înseamnă turn. Și inspirația acestor construcții este din spațiul balcanic. Cule se găsesc încă în Bulgaria, Albania, Grecia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Muntenegru, Regiunea Kosovo și, la nord de Dunăre, în sudul României, cu precădere în Oltenia. 

Ultimele cule sunt aduse în atenția publicului larg printr-un parteneriat între Grupul CEZ în România și Institutul Național al Patrimoniului, intitulat Cule în Lumină. Cu această ocazie aducem și noi în lumină câteva dintre aceste construcții. Una dintre ele este Cula Cuțui din Sat Broșteni, comuna Broșteni, județ Mehedinți

La începutul secolului al XIX-lea, familia Cuțui avea o construcție mai veche, ce a fost distrusă de atacurile turcești. Legenda spune că un grup de turci din insula Ada-Kaleh au răpit-o pe soția lui Ghiță Cuțui, căpitan de panduri. Pentru răscumpărare, pandurul a vândut o parte din pământ, clădind mai apoi casă întărită, o culă. Cert este că în jurul anului 1815, Ghiță Cuțui a construit cula, împreună cu fiul său, Constantin. Zidurile sunt groase de circa 1-1,10m.Acestea erau străpunse de metereze, prin care se apăra accesul în culă.

În 1836, Constantin Cuțui a ctitorit biserica “Sfinții Împărați” aflată în apropiere, pictura fiind terminată în anul 1840 pe cheltuiala fiului său, Mihalache. Părăsită în 1916, casa-culă a fost devastată de către trupele de ocupație germane în timpul Primului Război Mondial din 1916-1919. 

După 1930, Constantin I. Cuțui și Ioana Cuțui au încercat o restaurare a clădirii, dar fără succes. În timpul iernii 1953-1954, acoperișul culei s-a prăbușit din cauza greutății zăpezii. Cula Cuțui a rămas în ruină până în anul 1963, când DSAPC Oltenia, prin arhitectul Iancu Atanasescu, a realizat proiectul de restaurare.

Din anul 1965, proiectul a fost preluat de către arhitectul Rodica Mănciulescu, care a continuat lucrările până la finalizarea lor, în 1968. Până în anul 1990 aici a funcționat un muzeu etnografic.  

În primul deceniu al secolului XX, cula a fost retrocedată moștenitorilor familiei Cuțui. În prima fază de construcție cula avea la etaj 3 încăperi, în care accesul se făcea din cerdac. Astăzi există 3 încăperi și un hol, accesul se face din pridvor. 

Mai multe informații despre cula Cornoiu si proiectul Cule în Lumină accesati https://culeinlumina.ro/cula-cutui/