Cula Cernăteștilor – de la fortificație, la muzeu

Culele din Oltenia și vestul Munteniei reprezintă o zestre inestimabilă a patrimoniului național. Cândva peste 50 la număr, se mai găsesc doar vreo 27 de astfel de edificii, din păcate prea puține reabilitate sau aflate în circuitul turistic. Totuși cazul Culei Cernătescu sau Cula Cernăteștilor este unul fericit și de urmat și pentru alte edificii.

Etimologia cuvântului „culă” derivă din turcescul „kule”, care desemnează un turn. În spațiul românesc, acest termen definește, prin extensie, o locuință întărită în formă de turn. Caracteristicile principale ale unei cule includ un parter înalt și masiv, o scară interioară de acces spre etaj și retrageri succesive ale zidului în înălțime.

Acest stil de construcție este răspândit în aria Peninsulei Balcanice, cu precădere în Serbia și Albania, dar și în Bulgaria. În România, este caracteristic doar zonei învecinate spațiului balcanic, respectiv Olteniei și vestului Munteniei. Culele au fost ridicate de boiernașii olteni ca măsură de apărare împotriva amenințării pașalelor de la Vidin și Ada-Kaleh, dar și a cetelor de haiduci care se înmulțiseră îngrijorător.

Aceste construcții au dăinuit până în zilele noastre, demonstrând astfel rezistența lor. Culele nu sunt doar simboluri ale arhitecturii defensive, ci și martori ai istoriei tumultuoase din regiunile respective, păstrând în structurile lor poveștile și tradițiile unor vremuri apuse.

În zilele de pace, viața rurală curgea liniștită între pereții groși de piatră. Dar când oștirile dușmane le amenințau, acestea deveneau adevărate bastioane, clădite după rigoarea militară. Meterezele, odată guri de tragere pentru apărare, acum sunt ferestre prin care pare că vedem revoluțiile boierilor valahi, ce ni se derulează prin fața ochilor.

Povestea Culei Cernăteștilor

Legenda locului relatează despre viteazul oștean Dimitrie Cernat, care ar fi ridicat aici o clădire din porunca domnitorului Mircea cel Bătrân. Se pare că forma actuala a culei datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când boierii Cernătești care dețineau pe aceste locuri au decis renovarea și conferirea acestei arhitecturi. 

În secolul al XIX-lea, cula, având inițial două niveluri, a primit un al treilea nivel, cu cursivă din lemn și o anexă sanitară, pe trei niveluri. La sfârșitul secolului al XIX-lea cula a fost întărită prin adăugarea unui contrafort masiv pe colțul de SE. Fiind naționalizată în anul 1951, cula a fost transformată în muzeu de învățătorul Nicolae Pârvulescu.

În anii 60′ ai secolului XX, cula a trecut prin ample intervenții de restaurare. În perioada recentă, în anul 1999, a fost reparată și cu contribuția financiară a doamnei Jeana Ghica Cernătescu Șuculescu, din familia ctitorilor culei. Ultima moştenitoare a familiei Cernătescu, Jeana Ghica Cernătescu-Suculescu a donat Cula Cernăteștilor comunităţii împreună cu o sumă mare de bani care să fie folosiţi pentru renovarea clădirii.

Declarată monument istoric de interes naţional, în anul 2000, Cula Cernătescu este, în acelaşi timp, şi de interes cultural deoarece, în anul 1972, în această culă s-a înfiinţat un muzeu. Câţiva profesori şi învăţători, oameni cu suflet, cu dragoste pentru satul lor, au adunat diverse obiecte şi unelte vechi din zonă pentru a face un muzeu. Profesorul Nicolae Pîrvănescu a realizat mai întâi un punct muzeistic la şcoala din sat, apoi a mutat totul în culă. În prezent după o restaurare care a durat câțiva ani, Cula Cernătescu a revenit la funcționalitate de muzeu.

Mai multe informatii pe muzeulolteniei.ro

Arhitectura Culei Cernăteștilor

Cula are plan compact, dreptunghiular și trei niveluri. La parter, cu un acces separat din exterior, se află beciul. Printr-o scară interioară se realizează accesul la nivelurile superioare, unde se află încăperile de locuit. La etajul II cula are o cursivă din lemn, care o înconjoară pe trei laturi. Pe latura de vest, atașată culei, se află o anexă sanitară accesibilă de la nivelul etajului I. Un masiv contrafort sprijină cula în colțul de sud-est. Gurile de tragere sunt încă prezente la nivelul parterului și al etajului I.