Construcţia Crematoriului a fost începută în anul 1925 şi a durat până în anul 1934, timp în care această şi-a început şi activitatea , chiar dacă nu era finalizată. În anul 1928 a fost incinerată prima persoană, urmând multe altele, se estimează că au fost incinerate aproximativ 60000 de cadavre în această clădire. Printre persoanele incinerate se regăsesc şi câteva personalităţi precum Ana Pauker, Eugen Lovinescu şi Garabet Ibrăilenu.
Intrarea clădirii este păzită de 2 statui impunătoare Durerea şi Nădejdea, acestea au fost construite sub îndrumarea arhitectului Ioan D Trajanescu ce a reuşit să finalizeze clădirea după mai multe intervenţii ale altor arhitecţi, primul fiind Duiliu Marcu ce a impus un stil eclectic cu influenţe bizantine, siriene şi egiptene.
După 77 de ani de funcţionare porţile crematoriului s-au închis, în anul 2002, prin ordinul Ministerului Mediului ce a sesizat lipsa unor instalaţii performanţe de filtrare şi riscul pe care acesta îl exercită asupra persoanelor ce locuiau în apropiere. Singură aripa ce a rămas deschisă este columbarul , ce păstrează în linişte urnele cu cenuşă ale persoanelor incinerate aici.
Din momentul în care s-a deschis, Biserica a fost împotriva acestuia, iar în 15 iunie 1928 a hotărât că persoanele ce sunt incinerate să fie lipsite de orice slujba de înmormântare sau de pomenire post incinerare. Pentru că persoanele să aibă totuşi o slujba se practică ascultatea acesteia la gramofon.
În timp ce citeam informaţii despre crematoriu mi-a atras atenţia implicarea acestuia în operaţiunea Trandafirul, când 43 de cadavre au fost transportate de la Timişoara în anul 1989 pentru a fi arse la Bucureşti , ordinul venind de la Elena Ceauşescu . Cele 43 de cadavre au ţinut focul aprins timp de 2 zile la crematoriu, iar la finalul operaţiunii cenuşă acestora a fost transportată în localitatea Popeşti Leordeni şi aruncată într-o canalizare. Tinerii incineraţi au fost cei care au pornit revoluţia în 16-18 decembrie 1989 şi s-a încercat muşamalizarea morţii lor prin manipularea opiniei, spunând că aceştia au fugit din ţară şi nu că au fost ucişi. Nici în prezent nu s-a reuşit să se afle numele tuturor persoanelor ce au fost incinerate aici în decembrie 1989, 4 rânduri din lungă lista sunt încă goale.
Operaţiunea Trandafirul l-a inspirat pe Regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul 15 ce schimbă puţin faptele reale şi introduce în loc de un cadavru o persoană vie ce este transportată către Bucureşti şi arsă de vie.
În acest moment crematoriul se află într-o stare de degradare avansată şi nu se prevăd investiţii pentru restaurare chiar dacă a fost declarat monument istoric, este o altă clădire din Bucureşti care rămâne uitată .
Articol realizat de Brăcaci Florentina
Articol realizat în cadrul Proiectului Tineri Jurnaliști Online, proiect cofinanțat de Ministerul Tineretului și Sportului
Fântânile Urbane din centrul Bucureștiului sunt pregătite să găzduiască din nou, începând cu data de…
Mai multe morminte datând din epoca bronzului au fost descoperite de arheologii de la Muzeul…
Mona Lisa, celebra pictură a lui Leonardo da Vinci, a stârnit dezbateri nesfârșite prin peisajul…
Biserica de lemn „Sfântul Arhanghel Mihail” este cea mai veche biserică ortodoxă din Târgu Mureș.…
România Atractivă, o platformă multimedia de promovare a turismului cultural care prezintă 12 rute din…
Zeci de cetăți, castele, palate și conace din România au fost reabilitate cu ajutorul fondurilor…
View Comments
D-na Brăcaci Florentina, pai daca tot ati amintit si de personalitati si de eroi care au fost incinerati in acest trist edificiu, d-na, amintiti si de acei eroi ca Maresalul Ion Antonescu, fratele acestuia Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu, care au fost executati in urma unui proces desfășurat în limitele amatorismului ( la fel ca al cuplului Ceausescu in 1989), Completul de Judecată fiind alcătuit din președintele A. Voitin Voitinovici, un tânăr magistrat de 28 de ani din anturajul lui Lucrețiu Pătrășcanu, Constantin Bâlcu, magistrat, cărora li s-au adăugat următorii judecători populari: Vasile Niță – muncitor, Ioviță Dumbravă – plugar, Nicolae Dinulescu – asistent universitar, Remus Dragomirescu – avocat, Constantin Titulescu – muncitor, Constantin Lăpușneanu – profesor. Acuzatori au fost avocatul Vasile Stoican, Dobrian Constantin, procuror-șef, și Dumitru Săracu. Ultimul fusese bucătar și chelner la „Capșa”, încadrat, în timpul procesului lotului Antonescu, la categoria muncitor.
Mai documentati-va stimata d-na jurnalista daca tot va apucati de scris, nu de alta, dar sa va iasa un articool bun si apreciat de cititorii dvs.
Bravo! Subscriu. Daca tot vorbim de un edificiu sau locatie, sa scriem totul despre istoria sa.
Frumoasă postare, dar foarte tristă ... Una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti, monument istoric de Patrimoniu, se va pierde în uitare ...
Linkuri pentru "Castelul interzis, fascinația copilăriei pentru cei care au crescut în Tineretului".
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Crematoriul_Cenu%C8%99a
- https://bucurestiulmeudrag.ro/blog/articol/crematoriul-cenusa
- https://bucurestiulmeudrag.ro/galerii/mihai/crematoriul-cenusa
- https://tineretului.wordpress.com/istorie/crematoriul-cenusa/