Înscrie-te la concursul organizat de Turism Istoric și Editura Vremea, prin care premiem cei mai norocoși trei participanți cu câte un exemplar al cărții „Povești din Bellu”. Detalii, aici.
Cine își mai amintește astăzi de Mișu Văcărescu (1842/3-1903), cel de-al treilea fiu al legendarului boier Iancu Văcărescu (unul dintre creatorii poeziei românești), mai cunoscut în timpul vieții sub pseudonimul de Claymoor? Cu toate acestea, a fost una dintre cele mai cunoscute personalități ale sfârșitului de secol XIX românesc – așa-numita „belle époque”, când protipendada o ținea numai în distracții, șampania curgea în valuri și toate păreau bune și frumoase (perioadă încondeiată însă nemilos de „divinul” Caragiale). Lipsit de talent pentru politică sau armată, tânărul Mihail Ioan Văcărescu a speculat acest specific al epocii și a devenit, luându-și numele de Claymoor, creatorul de facto al presei mondene românești.
Ineditul și pitorescul personaj este readus în atenție în paginile cărții „Povești din Bellu”, de Cristiana Trică, apărută în 2022 la Editura Vremea, în colecția Planeta București. Editat în condiții grafice excepționale și beneficiind de o ilustrație copioasă, volumul își propune să recupereze astfel de povești din trecutul Bucureștilor, „citind” plăcile tombale aflate pe mormintele celui mai cunoscut cimitir al capitalei, iconicul loc de veci Bellu. Autoarea, aflată la debutul editorial, a ales pentru aceasta 12 povești uitate (număr magic în toate credințele lumii), una mai originală și mai atrăgătoare decât cealaltă.
Pentru a-și îndeplini obiectivul și a cuceri Bucureștiul (așa cum un personaj al lui Balzac voia să „cucerească” Parisul), tânărul Mișu Văcărescu, viitor Claymoor, a mers la sigur, speculând vanitățile sexului opus. „Era descendentul unei mari familii, avea acces la toate evenimentele din înalta societate și știa cât înseamnă vanitatea feminină”, ne spune Cristiana Trică.
Cu toate acestea, portretul făcut lui Claymoor de renumitul Constantin Argetoianu nu este prea măgulitor: „Cel mai cunoscut – și cel mai păcătos – din frații Văcărești a fost Mișu. […] Soios, cu o perucă fețe‑fețe (pe căldură, și în intimitate, o scotea să se răcorească – spre scârba celor prezenți) ce îi acoperea chelia și se cobora pe frunte sub forma unui «breton» alunecat până aproape de sprâncene, cu o mustață lungă, neîngrijită, dar cănită, lipită de colțurile buzelor băloase, cu ochii scurși în dosul unui «pince‑nez» de care atârna o dublă și lată panglică neagră […], cu unghiile veșnic în doliu, cu mătreață pe guler și cu pete pe jiletcă, cu trupul și cu sufletul murdar sub rufe și sub haine tot atât de terfelite – Claymoor nu era de atins nici cu cleștele”.
Peste ani, autoarea cărții publicate la Vremea îi dă replica ilustrului politician, enumerând și calitățile lui Claymoor.
Dar Claymoor mai este interesant pentru ceva în contextul actual, putând fi socotit un fel de precursor al mișcării LGBTQ+: „Despre homosexualitatea lui Mișu Văcărescu, zvonurile n‑au contenit niciodată, dar nici dovezi n‑au existat. Lipsa unei amante și porecla «Cleycur» au fost destul! Se pare că există însă o mărturie a lui Văcărescu, consemnată în jurnalul inedit al generalului Alexandru Socec. Acest distins ofițer de cavalerie devenise bun prieten al lui Claymoor și a îndrăznit să‑l întrebe dacă este adevărată clevetirea că ar fi pederast; la care gazetarul i‑a declarat, cu sinceritate, că, de fapt, el rămăsese impotent în urma unei boli venerice contractată la 18 ani”.
Pentru mai multe informații despre carte, puteți accesa pagina dedicată a website-ului Editurii Vremea.